* A trecut anul electoral 2014, cu două rânduri de alegeri – europarlamentare și prezidențiale –, iar fondurile negre și gri s-au subțiat până spre dispariție. Iar asta se simte cel mai tare în presa electronică: TV, radio și online. În momentul ăsta, la nici trei săptămâni de la începutul anului, stăm așa: Mediafax Group, cu activități aproape exclusiv online, a intrat în insolvență și are datorii imense la bugetul de stat; Realitatea TV a mai concediat 30 de oameni din cei puțini pe care-i mai avea angajați; Antena 3 a anunțat reduceri salariale și concedieri; România TV a renunțat la câteva vedete neproducătoare de audiență și la mai mulți angajați; B1 TV a preluat vedetele RTV, dar se pregătește să facă concedieri; Digi 24 a dat afară în jur de o treime din angajații stațiilor locale, dar compania-mamă cumpără PRO FM.
Iată, așadar, că după ce, ani de zile, de murit a murit presa scrisă, a venit și timpul mult prea numeroaselor televiziuni de știri să gâfâie morbid, în masă. Problema acestor televiziuni a fost și va fi, câtă vreme vor mai exista atâtea, că sunt prea multe. Cu audiențe care depășesc rar un punct de rating pe zi, pur și simplu nu au de unde să obțină bani albi pentru a-și acoperi cheltuielile. Iar cu bani la sacoșă, aduși de acționari sau de politicieni, nu se poate funcționa decât din patru în patru ani.
Partea proastă e că bătălia, în continuare, nu se dă pe bugetele advertiser-ilor, deloc interesați de publicul mic al televiziunilor de știri, ci pe banii negri ai șantajabililor din afaceri și politică. Oferta e generoasă, prestatorii stau cu ciocurile deschise de foame, iar prețurile au început să scadă vertiginos. Dacă, acum doi ani, cu 20.000 de euro nu-ți permiteai decât un singur moderator, la o singură televiziune, astăzi, cu aceiași bani, cumperi minimum trei moderatori diferiți, la trei televiziuni diferite. Să tot fii corupt doritor de imagine pozitivă, pe ieftineala asta.
* Concedierile și schimbările de personal din Realitatea TV au adus pe ecrane oameni care până mai ieri erau simpli corespondenți de teren. Așa a apărut pe sticlă și Denise Rifai, autoarea uneia dintre cele mai decerebrate gafe din ianuarie. Cu certitudinea bine întipărită pe chip, proaspăta vedetă a intervalurilor cu audiență 0,01 a povestit că nu există dovezi că în spatele Al-Qaeda s-ar afla musulmani, ci poate, mai degrabă, evrei. Degeaba a venit ulterior cu dezmințiri, cu drepturi la replică și cu milogeli publice, căci înregistrarea e înregistrare și deja nu prea mai poate fi ștearsă din spațiul public.
Să o faci om de televiziune pe Lavinia Șandru, care crede că vălul purtat de femeile musulmane se numește Șaria, sau să o promovezi pe Denise Rifai, care nu stăpânește minime principii ale jurnalismului, nu este decât semnul unei disperări profunde. Dar un post ale cărui destine sunt conduse de Rareș Bogdan răcnește disperare prin toți porii.