Ați încercat vreodată să intrați în Casa Poporului în timp ce acolo se desfășoară activități ale Parlamentului? E complicat, să știți. Era complicat și înainte de COVID. Trebuia să explici (și trebuie în continuare) fiecare hârtie care-ți iese aiurea din geanta care trece pe sub mașina cu raze. Cum explici un banner? Nu-l explici, că doar nu ești prost să intri tu însuți cu el. Ai niște oameni care fac asta pentru tine.
Dar, stați puțin, că nu e tot.
Ați încercat, vreodată, să introduceți un cal în Casa Poporului? Nu, nu vreau să spun că trebuie. Vreau să spun că noi am făcut-o. Nu doar că am încercat, dar am și reușit. La un bal al Academiei Cațavencu, președinte în funcție fiind Emil Constantinescu, ne-am rupt de la gură calul nostru, al redacției, și i l-am făcut cadou, live, domniei-sale.
Calul troian, să știți, a avut un parcurs mai ușor până la țintă. Al nostru, însă, a avut destul de mult de suferit. Era un cal, un animal, imprevizibil pentru SPP. Nu i-a interesat prea mult cum ajunge el sus, în ditamai sala de festivități. La o adică, puteam să-l plimbăm și cu liftul (nu am făcut-o). Voiau doar atât: asigurări că el, calul, va fi blând la întâlnirea cu președintele, că nu va face vreun gest necugetat. L-am (asta e, scuze) sedat ușor. Și tot ne-au spus că, orice ar fi, dacă el, calul, face vreo mișcare greșită față de președinte, ei, SPP-ul, îl vor împușca, pentru că nu-și asumă riscuri.
Asta se întâmpla acum aproape douăzeci de ani. Alte vremuri, alte standarde.
Astăzi, e mult mai simplu. E suficient să fii membru al Parlamentului, să te cheme Tenița sau Polițeanu. Și poți să bagi în Parlament orice bou vrei tu. Nici măcar nu trebuie să strângi balegile rezultate, că de aia ai slugi plătite de contribuabili.