Povestea lui The Northman/Vikingul s-ar putea să vă pară cunoscută: un prinț pe nume Amleth trebuie să-și răzbune tatăl, ucis mișelește de ticălosul de frate-su care voia să-i ia regatul și nevasta. Știu, nu e nevoie să vă spun, e vorba de un clasic. În definitiv, cine n-a auzit de Regele Leu, de Simba, de Mufasa și de nemernicul Scar?
Din păcate, Timon și Pumbaa lipsesc din adaptarea lui Robert Eggers. La fel cum lipsesc și maimuța Rafiki, cîntecele lui Elton John, logica, bunul-simț, orice urmă de haz și dorința de-a rămîne totuși în sală pînă la finalul acestui film prea lung pentru cît de idiot e.
„Dar bine, Dan, e cu vikingi furioși care se spintecă, ce poate fi greșit aici?“ Tot. Partea în care Mufasa e trădat și ucis de Scar suferă grav de un primitivism feroce al exprimării. Nu vreau să fiu rău, dar animația Disney din ’94 era infinit mai subtilă și mai nuanțată decît ce reușește Eggers. În loc să piardă vremea tuturor cu scene inutile care știm unde duc, mai degrabă începea direct cu decapitarea lui Mufasa. Simplu, frumos, sîngeros. Simba fuge, crește, ajunge viking fioros și țopăie în pădure, despuiat și cu o blană de lup în cap, alături de alți bărbați musculoși și despuiați ca și el. De ce trebuie să țopăie într-un fel foarte tribal și foarte african? Pentru că filmul e simbolic și spiritual. Aha, deci de asta vor ataca ei a doua zi o fortăreață slavă protejați doar de chiloți? Nu, o fac pentru că trebuia ceva interesant în trailer. Dar bătălia nu e relevantă? A, ba da, în sensul în care Simba află, la împărțeala sclavilor, că o parte din ei ajung la trădătorul de unchi-su în Islanda. Bine, dar regatul pe care trebuie să-l recupereze Amleth e în altă parte. A fost, dar l-a cucerit regele Norvegiei. Acum Scar e un țăran sărac în Islanda. Sfinte Odin, cum poate să ridice miza filmul ăsta!!!!!!
Ajuns în acest punct, două chestii sînt esențiale: 1) nu vă întrebați de ce niște vikingi care pradă prin fundul Rusiei își pun problema să trimită sclavi unui sărăntoc din Islanda, cînd puteau bine-mersi să-i vîndă în Gardarike, în Gotland sau în Miklagard și 2) nu oprimați scenariul cu logică și rațiune presupunînd că Simba ia cu sine niște tîrleți de-ai lui și le promite că vor fura și viola cît pot dacă îl ajută să-l omoare pe unchi-su Scar. Nu, Simba e mult mai șiret. El se tunde ca un rus, se arde cu fierul roșu ca un sclav, înoată pînă la nava cu sclavi de Islanda și urcă la bord fără să se prindă nimeni, deși e plină zi și sînt o mînă de proști pe nava aia. Pentru că filmul e simbolic și spiritual.
Nu vă voi plictisi cu toată umplutura cu pretenții de artă care pierde vremea spectatorilor. E suficient să spun că, deși se confruntă cu trei străji și-o capră, mașina de ucis care e Simba se cîcîie nopți întregi să ajungă la un rezultat.
Pentru că motive.
Eggers o arde tragic în final, unde Simba și Scar se bat în gura unui vulcan, la fel de penibil ca Anakin și Obi-Wan în Revenge of the Sith. Singura diferență notabilă e că Simba nu și-a sugrumat nevasta, ci a trimis-o singură peste mări cu niște dubioși care sigur n-o s-o facă poștă pînă ajung s-o vîndă ca sclavă, pentru că nu-i lasă feminismul mondial și legile internaționale, și mai du-te-n mă-ta Eggers cu scenariul tău retardat!
S-ar putea să nimeriți cronici care laudă „twist-ul neprevăzut și surprinzătoarele nuanțe de gri“. Alea fiind, după cum bănuiește oricine dăruit cu un dram de minte, „madam Mufasa a pus la cale complotul, pentru că era ofensată că Mufasa o luase întîi ca sclavă și acum n-o mai lua deloc, că avea altele“. Nu e nimic gri aici. Dacă accepți să-l omori pe frate-tu care te ține în slavă și bogăție doar pentru că una care NU E NEVASTĂ-TA e puțin supi, atunci ești un jeg. Și dacă insiști să fie omorît COPILUL TĂU pentru ești regină puțin supi, atunci meriți nemurire în vîrful unei țepe.
Din fericire, nu veți pierde vremea cu ura, pentru că toate personajele sînt unidimensionale și antipatice. Cumva, e chiar plăcut să vezi că pățesc chestii nașpa. Aveți însă grijă: nu mîncați în timpul filmului, eu era să mă înec cu un nacho din cauza unui dezmățat căruia îi curgeau din burtă polistirenul, bubble-wrap-ul și alte chestii penibile care ar fi trebuit să fie mațe.
În final, singura chestie decentă despre film este că ține obsesiile corecte politic la minimum. Ceea ce spune mai multe despre starea deplorabilă a industriei decît despre film în sine.
The Northman. R.: Robert Eggers. Cu: Alexander Skarsgård, Nicole Kidman, Claes Bang.
Ma gandeam ca pana la sfarsit , ceva o sa fie ok. Doar scena din padure filmata literalmente in night-shot e unica in istoria filmului color.
e un caine care se cheama Rakki, pe post de Rafiki.
altminteri, l-am inchis pe la trei sferturi, consuma tv curent degeaba, ca ma uitam mai degraba in leptoc