Contractul dintre MAI și EADS Deutschland GmbH s-a negociat în mandatul ministrului Ioan Rus și s-a semnat în mandatul ministrului Marian Săniuță. Administratorul tăcut al operațiunii a fost generalul Toma Zaharia, secretar de stat la MAI.
Primele șpăgi au fost plătite de EADS în 2004.
Patru milioane de euro au intrat în conturile Fujitsu Siemens, iar Claudiu Florică a plătit mai departe doi sub-subcontractanți. Două milioane de euro au mers la compania Profinet și 280.000 de euro la compania Gessa. De aici, banii au pornit în vrac către vilele miniștrilor, către limuzinele secretarilor de stat și către conturile celorlalte elemente de sprijin infracțional.
Profinet e o firmă care apare în mai multe afaceri de mită politică. Ea a fost operată de Dinu Pescariu, Dragoș Stan și Thomas Heinstchel de-a lungul unei epopei la sacoșă care se întinde pe zece ani.
Acestea sînt, însă, amănunte. Poza de ansamblu a afacerii EADS cuprinde trei elemente-cheie: generalii, Guvernul și tubulatura. Ponderea de participare e cam 50%, 25% și 25%.
Generalii mobilizează structurile
în toată complexitatea lor crepusculară – de la servicii active, rezerviști și foști informatori pînă la propriile odrasle. Tot ei construiesc politic și informativ linia de atac asupra bugetului și elimină competiția legală. Guvernul confecționează aparența legală, iar tubulatura manipulează instalația de muls banii publici și distribuie prada.
În episoadele trecute am văzut ce fac generalii, copiii generalilor și rețeaua distribuitorilor. Să luăm un exemplu legat de miniștri.
În 2005, afacerea EADS avea nevoie de un cadru formal în care să poată pluti iluzia de legalitate, de corectitudine și de stat european.
Guvernul Tăriceanu a preluat de la Guvernul Năstase contractul de securizare a frontierelor cu tot cu șpăgile în curs de realizare. Acest guvern s-a lăsat moale în mîna generalilor și a salutat regulamentar situația cu o anumită bucurie în priviri.
Așa au apărut în iulie 2005, prin hotărîre de Guvern, Consiliul Interministerial pentru Afaceri Interne și Justiție și Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat. Și CIAIJ, și GIRMIFS aveau rol de coordonare a comisiilor și comitetelor interministeriale care se preocupau, chipurile, de implementarea Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei (SISF).
În realitate, amîndouă erau entități birocratice cu funcționare lentă și încîlcită,
aduse pe lume pentru a umple de haos tabelul cu responsabilii de proiect. Deciziile legate de SISF intrau într-un hățiș de birouri și adunări, legitimate cu maldăre de documente și zeci de semnături, adică puse să orbecăie într-un labirint. În aceste comisii-umbrelă răspunderea era a tuturor – prin urmare, a nimănui. Dedesubt, lucrurile se mișcau rapid, după cum își făceau cu ochiul generalii, miniștrii și cărăușii.
Luat pe piese, GIRMIFS era compus din „grupuri de lucru” care reprezentau următoarele instituții: Autoritatea Națională Sanitar- Veterinară pentru Siguranța Alimentelor (4 oameni), Autoritatea pentru Străini (4), IGP (8), Ministerul Agriculturii (3), Ministerul Mediului (7), Ministerul Sănătății (3), STS (5), Ministerul Transporturilor (10), IGP Frontieră (17), Direcția Generală Pașapoarte (6), Oficiul Național pentru Refugiați (4), Centrul de Cooperare Polițienească (1), Jandarmeria Română (4). Șaisprezece instituții distincte și 76 de persoane au fost desemnate să facă figurație în comedia mobilizării instituționale în timp ce actorii principali plimbau banii prin căsuțele poștale și cărau cash-ul cu roaba.
Contractul EADS a fost desecretizat de Blaga, apoi resecretizat de Cristian David. La valoarea lui inițială de 650 de milioane de euro s-au adăugat și s-au scăzut sume, dar rezultatul a fost o creștere a cifrei finale. Nici unul din miniștrii de Interne sub care s-a derulat n-a rămas neatins de beneficiile ei. Așa, cel puțin, spun cercetările de pînă acum.
Din impulsul și sub protecția structurilor, biznisul cu statul captiv
și-a săpat noi făgașe. Generalii, subcontractorii și miniștrii implicați au pus pe masa guvernelor fel de fel de capcane contractuale din care statul să nu poată scăpa nejupuit.
Au fost semnate „memorandumuri de înțelegere”, de „intenție” sau „parteneriate strategice” între marile companii de IT&C și Guvernul României, documente care se doreau un cadru generos de colaborare tehnologică, dar care, de fapt, erau baza contractelor fără licitație.
Zsolt Nagy, ministru al Comunicațiilor, Sebastian Vlădescu, ministru al Finanțelor, și MRU, ministru de Externe, au împins pe biroul premierului Tăriceanu un astfel de memorandum pentru parteneriatul cu Siemens. Tot Nagy și Vlădescu, de astă dată singuri, au strecurat la semnătură un memorandum care privea compania Intel. Memorandumuri de încredințare directă au mai fost semnate cu Microsoft, Oracle și IBM.
Deși contractul EADS a fost girat de Guvernul Năstase, guvernele Tăriceanu și Boc se suprapun într-o măsură mai mare cu șpăgile extrase din el. Un clasament absolut al sumelor încasate va fi stabilit de procurori. Vom vedea trimiși în judecată miniștri și cărăuși. Structurile, ca de obicei, vor rămîne invizibile.