Stați liniștiți la locurile voastre. Totul e în regulă, așa era scenariul. Și nu trebuie să mă credeți pe mine, că sigur există o puzderie de analiști care au să vadă un joc de șah în tot bâlciul politic ce se desfășoară zilele astea. Evident, cu Nicușor în rol de păpușar principal, de om care înțelege situația și mută strategic la fiecare pas. Până la urmă nici nu e greu să forțezi niște silogisme ori să te joci de-a diletantismul, explicând totul în cheie carteziană pe după copac.
Iată ce deștepți putem fi și ce frumos putem analiza și explica totul.
Nicușor l-a propus pe Siegfried deși nimic nu indica faptul că omul ar putea aduna în jurul său o majoritate. A făcut-o, însă, strategic. A jucat la două capete, ca un mare maestru emerit. Căci teama de anticipate ar fi putut să fie un condiment suficient de puternic încât broasca să fie înghițită și votată premier. Iar dacă PSD o înghițea, cine era marele strateg? Președintele, normal.
Sigfried n-a trecut la vot. Pentru că sigur că nu a trecut, dar de fapt ăsta e a fost planul încă de la început. Jucătorul de șah de la Cotroceni asta a vrut, un candidat care să piardă, pentru a avea el la îndemână pistolul anticipatelor. Acum, dacă îl mai propune pe un al treilea, chiar și pe Dominic Fritz, o va face cu șah la regina anticipatelor. Și va avea pe țeavă prima mutare, a dizolvării Parlamentului, în cazul în care AUR și PSD vor începe dansul suspendării prezidențiale.
Este că e șah? Este că totul se explică? Este pe dracu! Nu e niciun șah, iar dacă ar fi să fie, întreaga societate ar fi în zugswang. Nimeni nu joacă șah, nici Nicușor, nici PNL, nici PSD și nici AUR. Toți joacă bambilici cu zaruri. Bolojan e singurul în poziție de pat, prizonier în Victoria, unde probabil îl vor prinde și Paștele.
Dar, stați așa, dacă asta a fost, de fapt, întreaga strategie și scenariul?