În chiar săptămîna celebrării violului românesc la televizor, cînd vicepremierul responsabil cu siguranța națională, Gabriel Oprea, a depus proiectul de modificare a Codului Penal privind faptele de ultraj ale fetițelor de șaisprezece ani comise asupra polițiștilor aflați în exercițiul funcțiunii, ne lovi din senin potopul imaginilor cu profesorul Voiculescu sub apă, în aer și pe uscat, doctor și pacient în același timp, de mînă cu Otilia în stațiunea Felix, sportiv, bunic, savant, șef de partid, homme d’affaires et philosophe.
Doamne Dumnezeule, te pomeneşti că Varanul n-a mai suportat recluziunea și s-o fi spînzurat ca eroii neamului, cu nojițele de la izmene, în plină caniculă, să le strice concediile lui Ponta și Iohannis! Și-acuși-acuși o să pice și Preafericitul să șteargă cu trafaletul lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști de la Antena 3 la moartea preaiubitului lor profesor.
Văzîndu-le însă fețele iluminate de bucurie, gîndii că umanistul de largă recunoaștere internațională o fi luat Premiul Nobel pentru Pace, de-aia discipolii săi îi tăvălesc făptura prin zahăr pudră și fistic.
Mă dumirii pînă la urmă că-i vorba tot de un viol în grup, pe care mama Codului Moral nu l-a reclamat încă la Poliție: condamnat pe nedrept pentru mici mînării, că pe cele mari Justiția nu îndrăznește să le judece, profesorul Voiculescu a fost sărbătorit cu drag la împlinirea unui anișor de pușcărie.