Lipsiți de minte, așa cum nu obosesc să se arate, parlamentarii au pus și mai multă pușcărie în cîteva proiecte de lege care pedepsesc consumul și deținerea de droguri. Tinerii sub 25 de ani, cei care formează majoritatea consumatorilor și care sînt expuși, în prezent, la pedepse cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, ar urma să uite de amendă și să se pregătească pentru de douăsprezece ori mai multă pușcărie, adică de la 3 ani la 10 ani. Asta în condițiile în care nu există politici de prevenire, instituții de tratament sau de reabilitare.
Adevăratele droguri, însă, rămân marea suferință a României. Azi, adevăratele droguri se vînd peste tot, la vedere. Au împînzit cartierele din periferie, au pătruns în centru, au inundat Bucureștiul, orașele mari, orașele mici, tîrgurile de provincie. Dai peste ele în comune, în sate, la răscruce de drumuri, în scara de bloc. Le găsești în magazin, pe laptop, pe telefon, pe internet. Au reclamă pe toți pereții, pe tv, pe radio, pe internet, pe hîrtie. Sînt droguri de risc, căci dau aceeași dependență ca heroina, opiumul sau cocaina. Distrug familii și destine, produc suferință și orfani, fac praf viitorul. Destramă, practic, societatea, o deșiră după fibrele ei sărace și o înfășoară într-un ghem de disperare. Vorbim aici despre jocurile de noroc în toate formele lor, de la păcănele la pariuri sportive și de la bilete de loterie la ruleră și poker pe internet.
România pare un teritoriu luat în stăpînire de boala săracului nebun, forțat să-și joace mizeria la primul colț de stradă, împins să-și toace micul cîștig în mașinăria care îl înghite repede și pe el. Incintele perdiției sînt mai dese ca păduchii în vremea epidemiei de ciumă. Peste 30 000 de săli de joc bat de la distanță bibliotecile, librăriile și IMM-urile funcționale, luate la un loc. Au ajuns să depășească farmaciile, care, să nu uităm, se pricep de minune să se înmulțească și să mulgă populația așa cum se cuvine.
Lîngă sălile de jocuri găsești aproape întotdeauna o casă de amanet, așa încît, odată jupuit la piele de păcănele, omul să-și poată duce la capăt nenorocirea, să-și pună gaj verigheta, rinichii, zestrea fetei sau ajutorul de șomaj, și să mai încerce să alinieze, pentru ultima oară, trei lămîi.
Dar ce faci după ce drogul norocului te-a lăsat sportiv, cu încrederea în viitor zdrobită, cu rate la bancă și preaviz de la serviciu? De unde iei bani pentru factura triplată la gaz și la curent? Păi de la „domnule iCredit”, de la Provident și de la ceilalți cămătari cu anvergură, care-ți plimbă pe la nas, seară de seară, oferta unei noi nenorociri, o altă scufundare în abis, acolo unde se perpelesc sufletele chinuite de dobînzi năpraznice. IFN-urile sînt poate cele mai periculoase droguri. Ca și jocurile de noroc, ca și casele de amanet, IFN-urile beneficiază de înaltă protecție parlamentară prin legi făcute cu dedicație. Parlamentarii care cer întemnițarea tinerilor pentru o liniuță sau un joint, sînt literalmente dealerii acestor narcotice legale.
Au fost cîteva încercări de a limita, în Parlament, dobînzile sinistre practicate în cămătăria IFN. Una dintre ele, executată de senatorul Daniel Zamfir în 2018, a fost cît pe ce să treacă. N-a trecut, fiindcă majoritatea PSD-ALDE de atunci a luat partea IFN-urilor, iar Zamfir a fost trimis în banca lui și pus să scrie de o mie de ori „alegătorii PSD au nevoie de aceste credite rapide”. Nu există o urmă a banilor încasați de poamele care au aranjat legea, dar simpla desfășurare a faptelor nu mai cere și alte dovezi.
În guvernele României și în parlamentele României s-au întocmit actele acestei largi distribuții de droguri. Jocurile, amanetul și cămătăria IFN au fost și sînt menținute pe piață în formele grotești de azi de carteluri politice, cu știința și complicitatea serviciilor secrete și a instituțiilor de control. Cifra de afaceri depășește zece miliarde doar pe aceste trei domenii însumate, iar asta fără a lua în seamă veniturile supte prin optimizări și operațiuni offshore. Căci, spre deosebire de fumătorii de iarbă și trăgătorii pe nas, dependenții de jocuri, amanet și credite otrăvite sînt mulți. Sînt milioane, nu zeci de mii. Sînt, în mare parte, membrii acelui procent de aproape 30% al românilor care trăiesc în risc de sărăcie.
Ar fi incorect să închei fără să adaug că există și companii de jocuri de noroc care s-au corporatizat, stau cu actele la vedere și reinvestesc o parte din cîștiguri în societate, în educație, în tehnologie, în proiecte sportive și științifice. Dar le numeri pe un deget sau două. Restul de pînă la 800 sînt așa cum ziceam. Le puteți vedea aproape la fiecare parter de bloc, unele peste altele, palpitînd din neoane, strigîndu-și oferta, iluzia și veninul, sub protecția bine plătită a clasei politice românești.
9 vizualizări
Am investit foarte mult într-o cercetare exhaustiva a fenomenului și confirm ca ai dreptate. Doar ca, în loc de 3 lamai, aștepți 5 septari. Sau, „speciala”.
exhaustiv si pertinent ca de obicei , dar sa nu uitam televiziunile care promoveaza neincetat pariurile care nu au nicio legatura cu norocul si de rolul protector al lui ‘Manole’ care a permis si incurajat prin neinterventie metastazele IFN-urilor care au napadit muribunda societate romaneasca.
Mai nou aceste caricaturi ale politicii romanesti au hotarat ca nu mai poti lua un bilet la loto daca nu prezinti cartea de identitate. Cica vor sa-i protejeze pe dependentii de jocuri de noroc si pe minori. Serios?!