Cînd aliatul Rusiei atacă Israelul și se pregătește să complice și mai mult socotelile de securitate ale lumii civilizate, te întrebi iar, a suta oară, unde sînt banii armatei române. De ce România stă în continuare degeaba, cu armata neînzestrată și nemodernizată, fără legislația necesară, fără să-și refacă resursa umană și moralul, fără să-și fi repornit industria națională de apărare? Cu războiul din Ucraina degenerînd, cu aliații occidentali codindu-se să se țină de promisiuni, statul român rămîne paralizat și mut în problemele securității naționale. Cînd și cînd îngaimă descîntecul cu NATO, care ne asigură și ne rezolvă, și cu cu ăia 2,5% din PIB de pe urma cărora dormim liniștiți.
Numai că ăia 2,5% n-au fost nici măcar 2%, ci abia 1,6%. Restul i-a luat Guvernul pentru pensii și salarii. Iată cum explică Iohannis, președintele României și comandantul suprem al forțelor armate, neînzestrarea militară: „Pur și simplu, lucruri pe care am vrut să le cumpărăm nu s-au găsit. Este o problemă globală, în zona de înzestrare militară, cererea este incomparabil mai mare decît oferta, și anumite lucruri pe care ni le-am dorit nu am putut în timpul acesta scurt să le obținem“.
E o minciună. De doi ani zac pe masa Guvernului, a Ministerului Apărării, a Președinției și a CSAȚ oferte de producție în țară a armamentului necesar, a tunurilor, tancurilor, blindatelor, vaselor, dronelor și a muniției, dar toate aceste organe de conducere s-au făcut că plouă, fiindcă doreau achiziții, nu investiții. Doreau să cumpărăm, nu să fabricăm, doreau să plătim, nu să păstrăm o mare parte din bani în țară. Doreau, parcă, să depindem la nesfîrșit de alții, nu să controlăm noi procesul de producție și înzestrare. Iohannis minte de îngheață apele și, odată cu el, toate celelalte instituții care au frînat, în mod iresponsabil, înzestrarea la timp, la nivel sustenabil și la standarde NATO a armatei române.
Dar Iohannis nu se oprește la minciună, el recurge și la tupeu: „Al doilea factor au fost dificultățile bugetare create și de inflație, și de multe alte probleme pe care le-am avut, și atunci disponibilitatea, deci banii lichizi, nu au existat atunci cînd cei care se ocupă de înzestrare ar fi vrut să îi cheltuie“.
Dar toate aceste găuri au fost produse de guvernele lui, de monștrii politici ieșiți din încrucișarea ambiției lui egoiste cu prostia și corupția unei clici politice controlate de Servicii. Iohannis în persoană e girantul și cauza acestei catastrofe, nulitatea lui politică a dus la prăbușirea bugetului și la furtul banilor armatei, fiindcă nu își amintește nimeni să-l fi auzit criticînd proștii și hoții pe care i-a impus.
Războaiele, după cum se vede, devin moda zilei. Cînd ocaziile le dau ghes, ayatollah-ii nu stau pe gînduri, la fel cum nu stau nici președinții Federației Ruse. Dau cu rachete, cu drone, mușcă din lumea civilizată și ucid ca să conserve puterea pentru un grup criminal. Iranul e un fel de Rusie cu turban și covoraș de rugăciune, gata să umple lumea de sînge în numele unui rău convenabil. Chiar dacă sînt depășite economic și tehnologic, armatele Rusiei și Iranului au un as în mînecă: pot să-și trimită oamenii la moarte fără nazuri, în cantități nelimitate.
Cu Iohannis (și Ciucă) zece ani la comanda armatei, România a reușit să atîrne total de bunăvoința SUA, fără să aibă o variantă națională de securitate militară cît de cît serioasă. Dar SUA sînt acum cu ochii pe două teatre geopolitice fierbinți, Orientul Mijlociu și China, iar doctrina lor militară, care prevede doar două războaie duse simultan, e pusă la încercare. Sînt șanse rezonabile ca războiul din Ucraina să fie scos din plata Congresului și lăsat în plata Domnului, în timp ce Europa se zbate între zgîrcenie, indecizie și orbire. Așa că momentul în care statele europene se vor confrunta cu regretele nepregătirii armatei se apropie. România conduce, de departe, acest clasament al regretelor, avînd cea mai vulnerabilă poziție geografică și cea mai neglijată capacitate de apărare. Analizele vechi și noi ale strategilor de la Pentagon și NATO arată că România și nu Polonia sau statele baltice se află pe direcția logică a avansului rusesc. Iar dacă America își mută atenția militară spre Israel și Taiwan, României îi rămîne doar șansa de a-i explica lui Trump de ce n-a cheltuit pe apărare decît 1,6%.
Chiar și în aceste momente, în care lumea începe să fumege și fumul ne intră în ochi, Președinția, Ministerul Apărării, Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, Serviciile și Consiliul Suprem de Apărare a Țării continuă să lucreze în favoarea Rusiei, stînd degeaba și neglijînd industria de apărare, ratînd oportunități economice, amînînd legislația necesară armatei, fugind de problema recrutării și, colac peste pupăză, pregătind vînzarea activelor companiilor strategice de stat. Dîra de incompetență și iresponsabilitate lăsată de aceste instituții și de oamenii care le conduc e suficientă pentru întocmirea unui dosar de trădare, și asta va fi, probabil, singura consolare în momentul în care lucrurile ar lua-o razna. Dar pînă atunci, treaba merge pe inconștiență și voioșie. Vorba lui Stalin: Viața a devenit mai veselă, viața a devenit mai bună.
Nenea Buscu, de data asta toata lumea e de acord cu politicienii: ni se rupe de armata romana! Daca-ati sti voi, jurnalistii, cati din astia ca mine-de 30-40 de ani nu ar misca un deget pentru aceasta impropriu numita tara…