Acest articol ar fi putut fi scris cu ani în urmă și pus în așteptare. Sau ar fi putut fi scris cu luni ori măcar cu săptămâni în urmă. Un jurnalist exemplar, echidistant și rece așa ar fi făcut. Dar și-ar fi ucis, singur, speranța.
Știam toți că Majestatea Sa face ultimii pași spre capătul unui drum plin de obstacole și încercări, dar, în egoismul nostru, am fi împins acest drum spre un orizont nedefinit și intangibil, sperând că undeva, nu foarte departe în timp, drumul regalității românești se va intersecta din nou cu cel al destinului democratic al României.
De astăzi, de la ora 13, ne este clar că nu așa ne-a fost dat. Până astăzi, la ora 13, am mai avut un motiv să visăm, iar acel motiv a fost însuși Regele. Ultimul rege al României. De astăzi, de la ora 13, monarhia română a intrat în istorie.
Adio, Sire. Moștenim de la Măria Ta demnitate, curaj și eleganță. Dacă n-am fi lacomi și proști, mai mult nici n-ar trebui să ne dorim.
Adio, Sire.