Ne minunăm, ne facem cruce și ne scuipăm în sân, ptiu, drace!, când vedem cum focul și haosul le mistuie pe suratele noastre latine, Franța și Italia. Odată cu ele ard și civilizațiile care ne-au fost sprijin și model, în timp ce adversarii europenismului își freacă mâinile. Uite că rușii au avut dreptate, de la slavofili la Lenin și de la Lenin la Putin, toți ne-au spus că Apusul putrezește. Și uite că noi, periferia lumii civilizate, am putea deveni model pentru Occidentul decadent.
Pe noi nu ne afectează! La noi e bine. Extremiștii noștri nu sunt violenți. Deocamdată! Dar nu asta e motivul pentru care la noi sirenele tac. Explicația e că nimeni nu știe mai bine decât noi cum guvernează anarhia drapată în democrație. Noi am inventat anarhia funcțională, la noi nu iese în stradă, n-are nevoie. Sirenele noastre urlă doar când ne explodează blocurile, când ne iau foc spitalele sau când murim pe șosele.
Ce se vede acum pe ecranele lor, noi trăim zilnic. Doar că noi nu suntem atât de primitivi ca francezii și ca italienii. Prăbușirea statului și goliciunea profundă, uriașă, imensă a elitelor le exersăm cu succes de decenii. Ei abia acum le descoperă, când au terminat și pomenile electorale. Cu buzunarele goale, li se vede mintea străvezie. Arde Franța, arde Italia. „Maranza” Italiei s-au unit cu „racaille”-ul Franței și au transformat ginta latină în ginta latrină. Acolo, anarhia a rămas în stadiul primitiv, pietre, cocteiluri Molotov și primării în flăcări.
Noi însă mergem direct la cauze. Punem cătușe alegerilor, dăm cu tunul cu apă în Constituție și cu bastonul de cauciuc în justiție. Nici noul guvern n-are vreo legătură cu democrația. E un șmen între găștile noastre, votat de o opoziție care intră în opoziție tocmai votându-l. Bine că nu avem elite, că am fi semănat cu ei!
«Ismele» noastre stau la guvernare de la Revoluție încoace. Securismul a supraviețuit Securității. Comunismul, condamnat oficial ca regim criminal, s-a disimulat în partide și are reflexele intacte. Legionarismul, interzis prin lege, a fost scos de la naftalină și pus pe TikTok. Pe hârtie sunt condamnate, în practică sunt purtate cu mândrie și nostalgie. Nu le-a trecut nimeni în Constituția țării. Le poartă fiecare în constituția lui, din tată-n fiu, după grai, după port! Au ștampilă, au buget, au pensii speciale. Anarhia noastră nu e de baricadă, ci de birou. Francezii și italienii sunt niște bieți proletari nemulțumiți. La noi, burjuii noi i-au surclasat demult pe cei vechi, europeni!
Numai că anarhia noastră are o infirmitate gravă, nu e în stare să producă nici măcar un stăpân. Alte popoare, sătule de haos, și-au găsit un dictator. Noi n-am reușit nici atât. Pretendenții vin, se umflă pe rețele cu un milion de euro și se destramă în arest la domiciliu. Nici haosul nu ne iese până la capăt, nici ordinea. Trăim într-o ciornă de stat, convinși că nimic nu e mai durabil decât provizoratul. Uite, suntem aici de două mii de ani și nici noi nu știm cum.
Leacul vine acum din Silicon Valley. Statul e inutil, democrația e o eroare de proiectare, țările trebuie conduse ca firme, de un CEO-monarh. Curtis Yarvin a scris doctrina, Peter Thiel o finanțează. Doar că Palantir, compania lui Thiel, trăiește din contracte cu statul pe care profetul lui vrea să-l desființeze. Amatori! Noi am desființat statul demult și trăim în continuare din el. L-am făcut corporație, acționari , partidele, directori regionali, baronii, clienți fideli, firmele de casă.
Am făcut tehnofeudalism fără tehno. Ne-a rămas feudalismul. Ce fraieri suntem că nu exportăm anarhia funcțională ca franciză, cea mai nouă cucerire științifică în tehnologiile politice!
Avem totuși și noi o metodă de rezolvare a crizelor, verificată istoric. Nu instituțiile, nu justiția, nu votul, ci salva! Pe Duca l-au împușcat legionarii. Pe Codreanu l-a strangulat regimul, apoi l-a împușcat, ca să poată anunța că a încercat să fugă. Au urmat Călinescu, Iorga, Antonescu, fără proces sau cu procese de formă. Ceaușescu a primit cam o oră de justiție și un pluton de execuție, în ziua de Crăciun.
Problema nu e cine cade sub gloanțe. E cine rămâne să comande plutonul.
În decembrie 1989, după salvă, au luat puterea cei care stăteau în spatele soldaților. De atunci, anarhia ne guvernează liniștit. Nu are nevoie de stradă. Are tot ce-i trebuie: un stat fără stăpân și stăpâni fără stat.
Asta ne salvează de incendii. Deocamdată.