Ordonanța trenulețul austerității. Ar trebui să renunțăm la aceast ”trenuleț”. Chiar nu merge diminutivul când, în fapt, vorbim despre sărăcie și drame umane.
Locomotiva acestui trenuleț deprimat? Rânjetul lui Boloș aș zice. Rânjetul lui Boloș e corespondentul imnului național cântat la difuzoarele mașinilor de poliție în vremea pandemiei. Măreața idee a lui Vela, alt individ care avea de-a face cu sănătatea mintală, cum am eu cu siturile arheologice din Maroc.
2025 pare anul depresiei generalizate, anul în care vorbim despre speranță cum vorbește Ciolacu despre facturile călătoriei la Nisa – ne mințim unii pe alții, dar și asta fără chef.
Economic, politic, mergem pe vârfuri, cum ne recomanda consilierul Makaveli, să nu trezim monștrii rusofili, inflația, dobânzile împrumuturilor externe și naiba știe ce-o mai veni.
Dar mai e ceva care hrănește starea asta de plutire în rahatul de pe fundul acvariului: Ciolacu nu mai pleacă, s-a întors și Crin Antonescu, Călin Georgescu își reîmbăloșează delirurile, nepărând să aibă vreo problemă legală, iar instituțiile statului care au ”salvat” democrația duhnesc a secretomanie mai ceva decât Kremlinul.