Caţavencii

Apocalipsa bețivului

Frecîndu-se de arbori, vulpi roșii s-au aprins.
Pădurea se fumează pe sine dinadins.
Trage-mă-n piept, iubito, că altfel nu iau foc.
Nu-i bai, că mă sting singur c-un jet de poloboc.
Vreau să vorbesc cu vinul, dar vinu’ parcă-i mut.
Eu l-am băut pre dînsul? Sau dînsul m-a băut?
Șanțul mă ia în brațe: o, fratele meu șanț,
sînt și eu gol ca tine, că nu mai am un sfanț.
Comandă-mi tu taxiul, că-ncerc să mă ridic!
Un orb mă-ntreabă dacă am comandat un dric.
Nu mai știu cum te cheamă, nici pe ce stradă stai,
parcă-s o mămăligă ce n-a văzut mălai,
dar care se căznește să-ntruchipeze-n van
un trup frumos de fată crescut pe un cocean.

Exit mobile version