Cu timpul ajungem doar martori
ai marelui nostru proces.
Averea se-mparte-ntre tartori,
că-n umbră păianjenii țes.
Și partea cea bună din mine
o simt că-i rănită pe cîmp.
Cea rea e vioaie și vine
dansînd cu surîsul ei tîmp.
Fugi avocatu-apărării
și stinse lumina la bal,
iar dracu-n străfundu-nserării
se-aude cîntînd la țambal,
căci vai, doar infernul îmi pare
că nu are paznici la porți.
Aș vrea să te pup, lăutare,
că ești cel mai viu dintre morți.