Sub protecția zeiței Agonia, partidele pro-europene zac în balta propriei derute și serbează, împodobite cu filmulețe pe TikTok, Zilele Prostiei. Nu sînt singure. La festivități participă și președintele cu termen de valabilitate depășit, Iohannis, și parchetele, și Serviciile, și CCR. Practic, statul român, cu toate instituțiile sale, înfășurate în tăcere și apatie, tace și nu mișcă un deget pentru a limpezi evenimentele din decembrie, cînd candidatul suveranist Georgescu a fost scos din cursă după ce era cît pe ce să dărîme euroatlantismul județean de la București. Muțenia și indolența atîtor instituții îl lasă pe Georgescu să se relegitimeze și să transforme acuzațiile care i-au fost aduse în dovezi de nevinovăție. Suveranismul zburdă pe la televiziuni și pe rețelele sociale, încurajat de paralizia autorităților, care nu sînt în stare să comunice, să înceapă anchetele pe care le-au promis sau măcar să arate acele dovezi în baza cărora au anulat alegerile prezidențiale.
Profetul din Izvorani lucrează acum nestingherit la propria evanghelie, își clădește minuțios o campanie electorală fără adversari. Știe prea bine că actiunile lui în Justiție n-au sorți de izbîndă, dar prin ele adună zi de zi susținători. În jurul lui s-a grupat deja acea faună colorată, fanatică și credulă, pe care o întîlnești la evenimentele cu moaște și la emisiunile cu peste douăzeci de invitați în platou. Există adepți și idolatri, există zeloți, există apostoli, există viață de apoi. Lipsesc, însă, centurionii, Sinedriul și Pilat, adică ancheta, statul și istoria. Profetul din Izvorani are la dispoziție un drum comod spre deznodămînt, oferit cu inconștiență de autoritățile române.
Cele patru forțe politice care formează Guvernul nu au, cum ziceam, nimic de spus despre asta. Își umplu timpul cu altceva. Ca în proverbul ăla cu nenorocirea care nu vine niciodată singură, PSD, PNL, UDMR și grupul minorităților trag să pună laolaltă catastrofa din politică cu aia din economie. Guvernul vrea să dea impresia că se luptă să repare ceea ce el însuși, într-o versiune aproape identică, a distrus: rating-ul Fitch. Programul de creștere a taxelor e azi dușmanul de moarte al desfrîului bugetar de ieri. Cuvintele fac întoarceri spectaculoase în gura lui Marcel Ciolacu. Pe buzele miniștrilor stau fraze rușinate, acoperindu-și pubisul cu ambele mîini. Dramatica încleștare cu minciunile recente pare să fie, după mintea coaliției pro-europene, destul. Prea ocupată cu guvernarea, nu mai are timp de altceva. Viitorul politic al țării, care se zbate în orizontul lunilor martie-aprilie, e lăsat în seama lui Călin Georgescu.
Colac peste pupăză, Crin Antonescu s-a „suspendat“ sîmbătă seară la televizor, ca o damă dezolată în amor. Nu încape nici o îndoială că a avut motive să înjure partidele care l-au contractat și apoi l-au lăsat în plata Domnului, dar putea să-și amîne un pic tirada dezamăgirii, măcar pînă cînd Sfîntul Ion își revenea din beție. Era ceva mai mult de așteptat din partea cuiva cu experiența și inteligența lui Crin Antonescu, dar asta e situația, n-a mai avut omul răbdare.
Și iată-ne, așadar, cu partidele stabilității la putere și cu o criză tragică de soluții. Nu există un termen asumat pentru alegerile prezidențiale (unde cultul lui Georgescu va trimite un candidat în turul doi), nu mai există candidat unic din partea coaliției de guvernare și nici candidați ai partidelor „pro-europene“, în caz că s-ar ivi această preferință. Există, în schimb, un Nicușor Dan lipsit de idei, dar gata să joace pe lipsa de idei a celorlalți, o Elena Lasconi șubrezită de propriile gafe și cîțiva veleitari din zona crepusculară a epocii Băsescu, gen Funeriu și Toader Paleologu.
Viitorul președinte al României nu are schițat nici măcar conturul. Omul care poate decide drumul politic și economic al națiunii, care poate reforma Serviciile, pacifica partidele și impune guvernelor un curs de dezvoltare e dat dispărut. Postul pentru care PSD și PNL au îndatorat România pe decenii, pentru care au făcut manevre electorale stupide și costisitoare, e mai vacant și mai nesigur ca niciodată. Scaunul de la Cotroceni reprezintă azi, la un loc cu nepăsarea evidentă a tuturor instituțiilor, exact ce zicea acum 15 ani Strategia Națională de Apărare cu privire la presă: o vulnerabilitate la adresa securității naționale.
Anul 2024, cel mai electoral an din ultimii 35, a fost jalnic. Partidele nu s-au abținut să facă totul praf prin combinații și manevre de anii ’90, împletind năravurile lui Hrebenciuc cu prostia individuală. Un an întreg dedicat schimbării și un munte de bani risipit au adus la putere același președinte, același premier, aproape aceiași miniștri și același bagaj de impostură, vîndută acum cu semn schimbat, în direcția austerității. Toată mizeria din 2024 se mută, așadar, în 2025. Alegerile prezidențiale se refac într-o beznă totală, după ce patru ani la rînd PSD și PNL au manevrat și au cheltuit ca să și le potrivească pe șiret. 2025 se anunță îngrozitor, mai prost chiar ca liderii politici. Un an cu taxe mărite, șomaj, faliment și sărăcie, risc de securitate națională și extremism. O țară în pragul nebuniei, pe placul Rusiei, gata să cadă în brațele suveranismului, așa cum cădeau în sulițe dacii lui Sergiu Nicolaescu.