(După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn)
Cucoanele betuțe din Bruxelles
s-au supărat pe bietul carusel
și, hotărîte să o facă lată,
au dat caii de lemn în judecată:
„Că pruncii care-au rîs pe crupa lor
(avem dovada, domnu’ procuror)
cînd s-au mărit au tras pe nări tutun
și au murit ca proștii la Verdun
și chiar și domnul general Leclerc
la patru ani s-a învîrtit în cerc,
iar mai tîrziu, cînd a intrat în mit,
visa tot timpul că-i încercuit.
Azi, în sfîrșit, și-au dat pe față taina:
au refuzat ovăzul din Ucraina,
că-s călăriți de influenceri ruși,
drept care-i condamnăm la rumeguș“.
De curiozitate, dau pe wikipedia, interesant personajul, altul care a dat bir cu fugitii din calea nemtilor, bun amic cu De Gaulle. Amandoi au fugit in Londra si si-au abandonat trupa in subteranele de la Maginot.
Apoi ramane cum am stabilit, ‘Philippe François Marie Leclerc de Hauteclocque was a Free-French general during the Second World War. He became Marshal of France posthumously in 1952, and is known in France simply as le maréchal Leclerc…’
In rest, poezia este in acelasi stil poetico-hazos si bășcălios. Aduce ceva cu Toparceanu, care a facut epoca cu Jurul Unui Divort’, gen;
‘Întrebaţi pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Ba cu franţuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul !…
„Că pruncii care-au rîs pe crupa lor
(avem dovada, domnu’ procuror)…