Cîți morți s-au strîns în telefon, o, Doamne,
ca-ntr-un mausoleu de buzunar,
colegi, profesori, domnișoare, doamne,
n-aș vrea să-i șterg, ci le ofer zahar
să-ncerce să mă sune încă-o dată.
Alo! Alo! Alo! Cumplit refren!
Mă bîntuie senzația ciudată
că zvîrl toți pasagerii dintr-un tren.