Noi sîntem oligarhii suferinții.
Întîi ni se vor confisca părinții
ce-au ancorat prin valuri delirante
în porturile lumii celeilalte.
Apoi vom fi ademeniți la bancă
să ne-atîrnăm la gît cîte-o talangă,
căci, nefiind clienți cu pedigree,
ne-ndepărtăm prea mult de datorii
și risipiți ca oile pe luncă,
să știe un’ să vie să ne mulgă,
c-am profitat, văzînd cît de distrați îs,
și-am mers pe stradă pur și simplu gratis,
în loc să ne plătim cum se cuvine
impozitul pe zumzetul de-albine
și taxa pentru scărpinat în nas,
și locul rezervat la parastas.
C-avem ascunse-n creierul cel mare
depozite adînci de disperare
și pitulate-n creierul cel mic
pădurile cafelei la ibric
prin care-am rătăcit o viață-ntreagă,
bieți oligarhi pîrliți de țară bleagă.