Înainte de Săptămîna Mare, s-a sărbătorit la București, cu mare fast, Săptămîna Proștilor. Ea trebuie păstrată în calendar exact sub denumirea asta, ca să-și amintească lumea, să-și facă cruce, să-și scuipe în sîn și să zică o rugăciune. Un „Doamne apără și păzește!“ ar trebui să fie destul.
Useriștii au abuzat-o pe Elena Lasconi cu aceeași lipsă de planificare arătată de violatorii din Vaslui. S-au încadrat și la tentativă de tîlhărie. Au vrut să-i ia banii, fără să întrebe înainte la BEC dacă se poate. Ba, pe deasupra, l-au chemat și pe Nicușor la partida de siluire. Nicușor se dezice de grupul organizat, dar admite că e căpetenia lor.
Schema a fost străvezie. Mai întîi, Nicușor a zis că forțele pro-europene ar trebui să desemneze un singur candidat dacă Simion și Ponta intră în turul II. A scos apoi două sondaje trase de păr, care-i băgau pe Simion și Ponta în turul II. De aici, useriștii au sărit direct la puci. Au abandonat-o pe Lasconi, i-au retras sprijinul, i-au luat cheile și s-au dus la Nicușor.
Numai că victima a început să țipe, legea i-a dat dreptate, iar făptașii s-au trezit că îl pot susține pe Nicușor doar din gură. Banii de la USR, promiși lui Nicușor și, probabil, lui Matei Păun, rămîn la USR, adică la Lasconi. Care, previzibil, a început să crească în sondaje. Abuzul și victimizarea au relansat-o. Lasconi ia acum voturi în plus de la nehotărîți, de la suveraniști (Simion scade de o săptămînă), poate chiar de la Nicușor. Dacă ironia sorții ar urca-o pe Lasconi în sondaje, coborîndu-l în același timp pe Nicușor, puciștii ar schimba iar tabăra. L-ar abandona pe Nicușor și s-ar întoarce la Lasconi, așa cum ar face orice politician de caracter. Așa cum a și declarat Fritz.
Această izbucnire de prostie combinată cu trădare e inscripția funerară a USR. Un partid care s-a născut speranță moare de tînăr la porțile afirmării, ucis de propria neghiobie. Va trăi prin urmași degenerați, de care lumea bună își va feri ochii.
La Victor Ponta nerozia e cu atît mai mare, cu cît el e plin de rănile experienței. Povestea inundației i-a țîșnit din gură din senin. Fără să-l forțeze sau să-l roage nimeni, cînd îi mergea binișor în sondaje, Ponta și-a distrus campania prezidențială fiindcă nu s-a abținut să mintă și s-o facă pe grozavul. De altfel, premisele acestei distrugeri pluteau în aer, în jurul lui, ca un roi de țînțari. Căci, atunci cînd ai case la Istanbul și la Dubai, cînd ai cetățenie sîrbă pentru orice eventualitate, cînd faci paradă cu sportul bogaților în resort-uri de lux din statele care permit spălarea banilor, „România pe primul loc“ nu e cel mai potrivit slogan. E un enunț care sfidează, provoacă și înfurie.
Cu participarea Porților de Fier și a prostiei, Victor Ponta a inundat, într-o poveste originală, niște sate românești, ca să salveze Belgradul. De ce? Fiindcă Iancu de Hunedoara l-a învins la Belgrad, în 1456, pe Mehmed Cuceritorul sau, la alegere, fiindcă noi aveam o datorie față de sîrbi, după ce am permis avioanelor NATO să-i bombardeze. Cu gura lui, Ponta s-a lăudat că a ascuns presei acest potop crud și misterios. Practic, Ponta a explicat, de bunăvoie și pe înțelesul tuturor, valoarea sa individuală, spontană și inegalabilă în lumea catastrofei, fie ea umanitară sau politică.
Prostia a lovit și la AUR, chiar dacă mai discret. Simion l-a împins pe Claudiu Târziu peste bord, ca să poată respira fără opreliști aerul amețitor al dictaturii personale. N-a avut răbdare să se încheie campania, fiindcă știa că pierde în turul II. Iar încă o ratare, după ratarea din noiembrie, i-ar fi zdruncinat definitiv poziția. Târziu i-ar fi pus lațul de gît, în asentimentul unei grupări din ce în ce mai mare de nemulțumiți. Așa, cu Târziu dat afară, chiar dacă nemulțumiții s-au foit și au mormăit, Simion poate supraviețui înfrîngerii. Ca să ascundă agitația din partid, s-a internat un pic. Și-a asumat să piardă cîteva puncte, numai să scape de judecata programată pe 18 mai, seara. Cîtă vreme sondajele îi promit că ajunge în turul II, Simion e liniștit. Acum, că a scăpat de Târziu, va păstra puterea în partid prezentînd înfrîngerea ca pe o victorie. Cel puțin așa crede el, înainte ca sondajele să fie făcute praf de votul imprevizibil.
Săptămîna Prostiei a lovit în extremiștii lui Simion, în useriștii lui Nicușor și în suveraniștii pesediști ai lui Victor Ponta ca la un semn. Miracolul neghiobiei a coborît pe pămînt. Săptămîna Mare s-a pomenit într-un concurs de minuni care o dezavantajează. Duhul prostiei politice se bate în audiență cu Sfîntul Duh. Nu s-au văzut fulgere lovind partidele, ceea ce arată dragostea și înțelegerea Tatălui față de cei puțini la minte. Grădina Maicii Domnului e cu adevărat mare și fericită. Iar Iisus se chinuie în van să-i vindece pe orbi de TikTok.