Bătrînii noștri mor de tineri

Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie…“, zice Iohannis, îngrămădind medicii și ceilalți oameni din linia întîi între pereții cuvîntului „autorități“. Restul lumii, se înțelege, nu face nimic, iar acest reproș plutește în aer, ca fantoma unei înjurături care i-a rămas în gît.

Dar, cel puțin pînă cînd va izbucni a doua oară, epidemia va înregistra și în România un regres, așa cum face aproape peste tot în lume. La noi, cifrele sînt mici, neașteptat de mici, cu mult mai mici decît promiteau importul de infecții din diaspora și starea jalnică a sistemului nostru de sănătate. Nu știm și nu vom ști niciodată cîte cazuri există, fiindcă numărul contaminaților exprimă, de fapt, numărul testelor. Faci teste multe, ai cifre mari, faci teste puține, cobori în clasamentul internațional al bolii.

Morții, însă, mint mai puțin.Coronavirusul se măsoară mult mai precis în morți. Morții, fie ei răpuși de comorbidități sau de virusul ca atare, sînt mai greu de măsluit. Iar a îngropa un mort cere mai multă bătaie de cap decît a îngropa date despre numărul contaminaților.

Din fericire, stăm bine și la morți, sîntem cu mult sub așteptările negre din februarie-martie-aprilie, cînd Italia și Spania, marile exportatoare de români întorși, păreau pe ducă. Cu ei se va lăuda Iohannis, pe ei își va cocoța ego-ul castrat, cu ei va defila în campanie. Vor fi mia lui norocoasă, mia lui și jumătate. A fost nevoie să scape oameni, va putea zice de astă dată, ca un ecou lugubru la episodul Colectiv.

Să-i mai tăiem un pic din merite și să aducem în discuție media de vîrstă a morților italieni: 81 de ani. Sau a morților spanioli: 82 de ani. Coronavirusul a secerat în Franța și în Marea Britanie în principal oameni de peste 65 de ani, deci s-a murit la vîrsta medie de 80. Este, de fapt, vîrsta generală a morții în țările bogate, coronavirusul nu face decît să urmeze graficul civilizației.

Să comparăm acum aceste vîrste cu speranța de viață a românilor, care abia depășește, la bărbați, 71 de ani.

E limpede că noi n-am avut destui bătrîni ca să fim pe gustul acestei boli. N-am putut oferi virusului destule victime, fiindcă procentul de Matusalemi e, în cazul nostru, infim. Bătrînii noștri au murit tineri, de viață grea, de foame, de suferință, de sărăcie, de mizerie. Bătrînii noștri sînt morți deja, n-au mai așteptat pandemia. N-au apucat să atingă bătrînețea albă, ca bătrînii protejați din statele care-i protejează. N-au avut ocazia să întîlnească SARS-CoV-2 la vîrsta înaintată a bătrînilor italieni, spanioli, francezi sau englezi. Nu ni s-au copt bătrînii pentru coronavirus, iar boala a trebuit să-și rupă dinții în oameni cu o medie de vîrstă mai scăzută. Așa ajungem, pe lîngă alte cauze, la numărul mic de morți.

Dar e el oare mic? Sau, cum ar putea întreba un magistrat curajos: putea fi el mai mic?

Ar fi murit mai puțini oameni dacă s-ar fi luat măsuri sanitare mai rapide? Ar fi murit mai puțini dacă, în loc să ignore informările Serviciilor și avertismentele presei, președintele țării ar fi lăsat Guvernul să instituie izolarea și carantina? Ar fi murit mai puțini oameni dacă Iohannis n-ar fi lungit jocul politic ca să-și obțină anticipatele? Ar fi murit mai puțini oameni dacă cel care va pretinde că a învins epidemia n-ar fi zădărnicit, de fapt, combaterea ei? Cîți ar fi putut scăpa? O sută? Două sute?Trei sute?

Păi, nu cumva „a trebuit să moară oameni ca acest guvern“ – Guvernul Meu – să poată forța anticipatele?

Nu se va găsi niciun procuror care să întrebe una ca asta. Dar măcar Victor Ponta ar putea să întrebe, că pe el l-au decapitat aceste vorbe. Măcar PSD –„ma-re-le Pe-Se-De“– ar putea să-i întoarcă în obraz lui Iohannis propriile lui cuvinte, descreierate și otrăvite, care au pus la cale, în noiembrie 2015,legătura dintre morții tineri și guvernele tehnocrate.

Nu îndrăznesc să iau în rîs suferințele nimănui, dar Iohannis, cînd se va lăuda cu înfrîngerea epidemiei, va purta pe dedesubt un zîmbet mulțumit, fiindcă cea mai mare contribuție la bilanț, prin numărul de morți, va fi avut-o electoratul bătrîn al PSD.

Dar fărîma aia ultimă de curaj, pe care o au pînă și iepurii, se lasă așteptată: PSD nu îndrăznește nicimăcar să-și dreagă vocea, cu atît mai puțin să-și răzbune bătrînii porniți pe ultimul drum.