Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet incompatibile cu democrația, după aproape un secol de democrație generalizată (și ăla întrerupt, mai ales în Est, de decenii de dictaturi comuniste), Europa unională a intrat în zodia birocrației. Din ce în ce mai ereditară.
Alegem membrii Parlamentului European, așa cum îi alegem pe membrii parlamentelor naționale. Dar deciziile nu le iau, așa cum ar fi normal, cei aleși, ci, din ce în ce mai adesea, niște oameni ale căror nume n-au apărut niciodată pe un buletin de vot.
Șefa Comisiei Europene, de exemplu, nu a fost votată nici măcar ca membru al Parlamentului European. Nici un alegător din Germania și nici din altă țară a UE n-a trimis-o pe Ursula von der Leyen la Bruxelles. Dar a trimis-o Angela Merkel. Aceeași Angela Merkel care a mai propus-o pe von der Leyen și ca președinte al Germaniei sau ca secretar general al NATO, dar fără succes.
Dar nu Ursula von der Leyen conduce Europa unită, ci o armată de birocrați. Numai în cadrul Comisiei Europene lucrează peste 32.000 de funcționari cu contract permanent sau cu contracte de colaborare. Parlamentul European are puțin peste 8.000 de angajați permanenți și colaboratori. În total, pentru toate instituțiile UE lucrează peste 60.000 de birocrați. Aceștia scriu proiectele, aceștia stabilesc programele pe termen lung, ei creionează bugetele, ei vin cu propunerile pentru politicile comune ale Uniunii, politici care au impact asupra tuturor țărilor.
Pentru că legislația UE are întâietate în fața legislațiilor naționale, ceea ce gândesc și pun pe hârtie 60.000 de oameni pe care nu i-a ales nimeni începe să intre din ce în ce mai tare în conflict cu ceea ce-și doresc alegătorii europeni. În fond, poate părea normal, căci majoritatea decide. Iar birocrații UE sunt mai numeroși decât membrii Parlamentului European și decât membrii tuturor parlamentelor din toate țările europene la un loc. Așa că poate unii se gândesc la faptul că, birocrații reprezentând majoritatea în politica și administrația europene, e cazul ca ei să ne decidă prezentul și viitorul.
Dar nu așa ar trebui să stea lucrurile.
Da, poate că democrația reprezentativă este depășită. Dar ea nu trebuie înlocuită cu birocrația participativă. Birocrații nu au decât un singur scop în viață: să-și justifice existența, salariile și privilegiile. Dar ei nu dau socoteală în fața nimănui, nu pot fi schimbați din cinci în cinci ani, din patru în patru ani. Unii nu pot fi schimbați niciodată.
Birocrații nu sunt nici de stânga și nici de dreapta. Singura ideologie a unui birocrat este supraviețuirea și autopropășirea. Birocratul nu este validat prin vot, nu este nici sancționat prin vot. În timp ce țările UE sacrifică generație după generație, birocrații înfloresc, nederanjați de nimeni. Nu contează dacă politicile propuse de ei sunt falimentare sau se nasc direct eșecuri. Pe ei nu-i poate trage nimeni la răspundere. De răspuns răspund, însă, politicienii țărilor membre, tot așa cum de suferit suferă cetățenii țărilor membre.
Când birocrații de la Bruxelles încep să se agite și aruncă în stânga și-n dreapta cu acuzații de iliberalism, ar trebui să ne gândim că, de fapt, condamnă democrația și dreptul oamenilor de a alege pe cine vor ei.
Imperfectă, cum poate fi ea uneori, democrația este, totuși, net superioară birocrației participative, ereditare, de drept divin.
MNT. Lucrurile sunt ceva mai complicate, dar, da, atunci când birocraţia se osifică, chiar având sarcini bine delimitate şi compartimentate dar nu la fel de bine verificată (o imposibilitate fizică datorită stufoşeniei sale) şi îşi crează propria agendă, democraţia se sufocă.
PS Într-o birocraţie anonimă, voinţele politice subiectiv-interesate mereu găsesc butoanele la personajele din birocraţie care le aduc apă la moară. Un studiu asupra MCV – persoane politice implicate, funcţionari implicaţi etc. de la Bruxelles şi Bucureşti – ar putea fi unul edificator cu privire la rolul birocraţiei în democraţie.
un sistem birocratic se manifesta prin inventarea de activitate. Pentru birocrati.
Viitorul este al biorocratiei.
Da.
Asa este.
Poate nu stiti ca acesti birocrati au privilegii,pensii speciale,salarii nejustificat de mari pentru pregatirea si pozitia pe care o acupa raportat la piata libera a muncii,freelancer,poftiti,un termen anglo-saxon,daca ar merge pe „piata” sa vada cat „valoreaza” probabil ca nu ar obtine nici o treime din ce au acum.
Asta Insemna Coruptie.
De la ue ciolos are pensie speciala,de la banca mondiala stolojan are pensie speciala samd.
Toate Bune!!!
Oricum angajarile la UE sunt o parodie. Candidatul pentru un job la Comisia Europeana trece prin mai multe selectii, teste de inteligenta, situationale, de aritmetica aplicata etc, dupa care ajunge la un interviu intr-o limba oficiala de lucru a UE (germana, engleza sau franceza) pe care trebuie sa o stapaneasca perfect. Evident ca la acest interviu sunt favorizati cei care au drept limbi native aceste limbi. Dupa care, candidatul respectiv tot nu este angajat. Candidatului i se verifica mai intai dosarul. Cei de la Comisie il cauta pe candidat pe facebook, etc, ce a spus, ce a scris, cu cine voteaza, etc. Dupa care se cauta referinte personale la institutiile europene. Pile, mai pe romaneste. Adica cine il sustine pe respectivul. Sunt favorizati cei care au facut stagii lungi si neplatite pe la Comisia Europeana si au facut din plin dovada slujirii corespunzatoare a cui trebuie, si care si-au gasit sustinatori de top printre cei care conduc UE. Dupa care se mai face o oarecare triere „corecta politic”, adica se mai „echilibreaza” oarecum prin angajari cati romani, unguri, germani, femei, barbati, negri, albi, etc. Si abia atunci este respectivul eventual angajat la UE.
Insa cei care conduc cu adevarat Comisia Europeana sunt germanii. Smecheria este ca functiiile cheie la Comisie nu sunt cele de comisar, cu exceptia Presedintelui/Presedintei Comisiei. Comisarii sunt de fapt fara putere efectiva. Daca Presedinta Ursula nu-l place pe un comisar oarecare, il poate demite pe loc. Ma rog, nu il demite…dar il demite. Adica Presedinta Comisiei solicita comisarului X sa-si dea singur demisia si comisarul X este obligat sa-si scrie singur demisia. Este procedura standard oficiala. Caz rezolvat.
Sub permanenta amenintare a demiterii, aflati cu totul la cheremul Ursulei, comisarii nu au de ales si trebuie sa-i indeplineasca orbeste dorintele. Singurii care pot face pe smecherii sunt cei din middle-management, care sunt functionari si sunt mai greu de demis. Acolo este directorimea.
Posturile cheie la Comisie sunt prin urmare cele de directori. Acesti directori conduc de fapt lucrurile pe acolo. Si majoritatea directorilor din Comisia Europeana sunt germani.
Ca o ironie, cand Ungaria si Polonia nu convin Comisiei Europene, ei sunt amenintati ca li se taie finantarea, ca cica UE nu poate finanta regimuri antidemocratice. Asa o fi. Dar daca Ungaria si Polonia sunt nedemocratice si murdare de ce Comisia Europeana mai incasează atunci bani de la ele? Nu ar fi normal ca in cazul in care orice stat membru nu merita sa primeasca bani de la UE atunci UE sa refuze si primirea de contributii de la astfel de state nedemocratice?
Ironia este ca Comisia Europeana administreaza undeva la 1% din PIB-ul UE, dar are o putere politica muuuult peste cat administreaza economic si social. Comisia nu plateste pensii, nu finanteaza sistemele de sanatate, nici educatia. Comisia Europeana nici nu este capabila sa-si stranga singura banii pentru bugetul ei. Comisia le pune pe statele membre sa stranga banii pentru Comisie. Astfel Comisia pare in ochii cetatenilor ca doar ofera bani, nu si ca impoziteaza. Este o mare smecherie aici, care merge.
Ati vazut ca fostul premier italian Draghi a fost pus pe faras? Cu putin timp inainte sa fie pus pe liber Draghi se apucase de dat sfaturi Comisiei. Printre altele Draghi, fost presedinte al Bancii Centrale Europene, a spus ca a venit timpul ca Comisia Europeana sa-si colecteze singura bugetul. Si ce sa vezi, imediat dupa aia Draghi a zburat din post.
In mod normal statele multinationale nu pot rezista mult timp, pentru ca orice structura statala presupune mari transferuri fiscale pe termen nelimitat si natiunile nu accepta sa transfere sume mari pe termen lung altor natiuni. Vorbim aici de marile sisteme sociale, care consuma resurse fabuloase: aparare, ordine publica, pensii, sanatate, educatie, subventii de tot felul, asistenta sociala, inclusiv indemnizatii de handicap, cercetare stiintifica. Toate statele multinationale URSS, Imperiul Habsburgic, Cehoslovacia, Iugoslavia, toate s-au destramat. UE inca rezista, pe motiv ca transferurile fiscale sunt mentinute intentionat la un nivel foarte mic. Dar asta vine in conflict cu puterile tot mai mari pe care Comisia le pretinde. UE este un pitic economic si social, nu plateste decat pensiile celor care lucreaza acolo, nu administreaza direct nici o gradinita si nu are in subordine nici macar un post de politie rurala, nu finanteaza direct nici macar un cabinet de medic veterinar si cu toate astea da ordine la toata UE. Oare cat va mai tine asta. Vad deja ca presa romaneasca ii numeste pe cei de la Bruxelles „europeni”. Intr-un articol recent un ziar romanesc spunea ca autoritatile romanesti au transmis citez „europenilor” etc etc. Deja cei care ne conduc de la Bruxelles, indiferent de etnia lor, capata o noua identiate, „europeni”, diferita insa de identitatile cetatenilor europeni de rand. De altfel, cinic, in tarile din UE nici nu exista posibilitatea de a te declara european, ca etnie. Doar cei din cladirile somptuoase din Bruxelles au acest privilegiu.