2% din cetățenii României se duc anual în Austria, dar românii nu reprezintă nici măcar 2% din numărul turiștilor care intră anual în Austria. Dacă toți conaționalii care se înghesuie pe străzile Vienei ca să-și bea cafeaua acolo unde și-o bea Rareș Bogdan sau dacă cei care se duc pe pârtiile austriece s-ar alătura boicotului la care cheamă azi politicienii români, Austria ar avea o lejeră nedumerire, dar i-ar trece repede. Când ești între primele zece țări ale lumii ca venituri din turism, e clar că nu pe cei 3-400.000 de români te bazezi.
OK, poate asta cu turismul nu-i afectează. Atunci să le boicotăm băncile. Super-lovitură ar fi. Doar că cine „boicotăm“? Cetățenii de rând? Dacă ar fi avut posibilitatea de a alege, cetățenii ar fi plecat de multă vreme de la BCR sau Raiffeisen, două dintre băncile cu cele mai mari comisioane și cele mai jalnice servicii. Dar ia încercați să-i convingeți pe cei de la SIE să-și retragă conturile de la băncile austriece din România. Da, acel SIE, Serviciul de Informații Externe, băieții ăia care ar fi trebuit să știe că Austria se opune, de ce se opune Austria, ce schelete are în dulap cancelarul austriac, ce schelete păstorește ministrul de Interne și așa mai departe. Poate știu, dar pe noi nu ne-a ajutat cu nimic. Oricum, să stăm liniștiți: conturile SIE vor rămâne acolo unde se simt cel mai bine. Detergenți ca ăia austrieci nu mai folosește nici una dintre băncile care activează în România.
Să boicotăm firmele austriece? Iarăși: cine „să boicotăm“ și pe cine? Putem noi, cetățenii simpli, să punem capăt numeroaselor contracte de construcții și reabilitări de drumuri pe care le au austriecii? Putem noi să punem capăt defrișărilor care hrănesc fabricile austriece de cherestea?
Să boicotăm măcar OMV-Petrom. Să alimentăm de la MOL, atunci, nu? Sau de la Lukoil, de la Rompetrol? Sau să-i dăm drumul din lesă băietului ăluia de la ANPC, Horia Constantinescu, sau cum îl cheamă. În două zile amendează toate benzinăriile Petrom. Nu contează pentru ce. Le găsește fecale de șobolani în benzină, praf pe pompe, orice. Zob îi face.
Că boicotând companiile austriece din România lovim indirect în zeci de mii de români angajați ai acestor companii nici nu mai merită să vorbim. Acum e important să ne arătăm mușchii și să-i pedepsim pe nenorociți.
Mai e puțin și apar și dosarele ținute la sertar. Evaziunile fiscale, expatriere ilegală a profiturilor, neplata redevențelor, nerespectarea contractelor de privatizare. Deja miniștri și foști miniștri dau din casă, explicând cum au fraudat companiile austriece România în ultimii 15 ani. De parcă ei erau, în momentul ăla, pe undeva prin afara clasei politice. Nu, erau direct implicați, aveau informațiile, poate erau chiar parte în proces.
Toți ăștia, toți incompetenții care au ratat toate bornele importante ale ultimilor 30 de ani, ne cheamă la luptă, la boicot. Pe modelul alegerilor prezidențiale din 2014 și 2019, nu mai lipsește decât ca vajnicii noștri cetățeni din diaspora să-și sune părinții și să-i anunțe că nu le mai trimit bani dacă nu boicotează firmele austriecilor sau, eventual, mai lucrează pentru vreo firmă austriacă.
E o luptă tembelă în care masele emotive sunt scoase în față ca să se umple de sânge, sub ochii incompetenților și ticăloșilor care, mâine-poimâine, își vor da mâna zâmbind pe la Bruxelles. Nu boicotul ne va rezolva problemele, nici de data asta. Dar în spatele lui, după paravanul revoltei manipulate, ne vom mai fi vândut vreun zăcământ, vom mai fi cedat niște păduri, vom mai fi acordat niște contracte.