Ilie Bolojan s-a apucat de un proiect pe care nici un liberal nu-l recunoaște cu voce tare, dar pe care toți îl văd cu ochiul liber – dezgroapă PDL-ul. Îl scoate din mormînt, îl scutură de țărînă, îi pune cravată nouă și-l bagă în priză. Se simte deja în aer miros de asfalt turnat în octombrie, pe ploaie, cu două zile înainte de vot. Parfumul copilăriei.
Criza politică a curățat poleiala liberală. După tentativa grupării Thuma–Veștea de a prelua partidul și de a instala un guvern peste capul conducerii PNL, Bolojan a început să-și execute adversarii administrativ. Nu i-a dat afară pe toți, dar urmează. Le-a luat însă filialele, funcțiile și robinetele de influență.
Hubert Thuma a fost înlocuit la conducerea PNL Ilfov cu Marian Petrache, fostul baron al județului. Alegerea este aproape comică prin sinceritatea ei. Ca să lupte cu un baron, Bolojan a scos din depozit alt baron. Reforma partidului a ajuns astfel la concluzia că vechile utilaje sînt încă bune, cu condiția să fie orientate în direcția corectă.
Petrache are în spate suficiente probleme cît să nu poată poza în noul chip al politicii, dar tocmai de aceea poate fi util. Într-un război de tranșee nu faci treabă cu influenceri, ai nevoie de veterani. Din această cauză l-am văzut și pe Vasile Blaga luînd cuvîntul la congres.
Bolojan păstrează aceeași logică și în Parlament.
După ce puciștii i-au subțiat grupul, a început să adune parlamentari SOS. Patru bucăți, pentru moment. Presa și adversarii politici le spun „racolări”. În limbaj parlamentar, operațiunea se numește „consolidarea majorității”. În limbajul alegătorului, este momentul în care descoperă că votul său poate fi transferat între partide, fără acordul titularului.
PSD nu are însă motive să se scandalizeze. Social-democrații au cumpărat aceeași marfă încă din 2025, cînd au primit în grupul lor parlamentari plecați din SOS. Diferența este că PSD face traseism politic de atît de mult timp încît nu mai pare traseism. Pare politică de resurse umane.
Dacă Bolojan vrea să bată PSD, trebuie să construiască un partid mai disciplinat, mai agresiv și mai puțin sentimental. Trebuie să pună oameni care controlează organizații, să recupereze parlamentari, să pedepsească trădările și să transforme filialele din cluburi de conversație în mașinării electorale. Trebuie, cu alte cuvinte, să transforme PNL în PDL.
PDL a fost singurul partid suficient de rapace încît să se bată cu PSD folosind armele PSD. Nu s-a mulțumit să condamne baronii locali, și-a crescut propriii baroni. Nu a așteptat ca administrația să devină neutră, a ocupat-o. Nu a confundat politica cu un concurs de eseuri despre statul de drept. A înțeles că puterea locală se măsoară în primari, contracte, directori, microbuze și capacitatea de a aduce oamenii la vot.
Actualul PNL nu are acest ADN. Este un partid care a absorbit PDL fără să-i preia instinctul de killer. În teritoriu, PSD venea cu armata, iar PNL trimitea un comunicat de presă. Bolojan încearcă acum să inverseze procesul. Să scoată PDL-ul din interiorul PNL, ca pe o fiară ținută prea mult sub anestezie.
Adevărata întrebare e ce rămîne din PNL după operație. Pentru că un partid care racolează ca PSD, unge baroni ca PSD și mușcă din teritoriu ca PSD nu mai e alternativa la PSD. Este franciza concurentă. Aceeași rețetă, alt logo. Adică exact formula PDL – partidul care a cîștigat tot ce se putea cîștiga în România și, pe urmă, a dispărut fără cruce, absorbit de partidul pe care acum îl bîntuie dinăuntru.
Asta este sentința lui Bolojan – ca să salveze PNL-ul, trebuie să-l omoare. Iar din cenușă nu iese nicio pasăre Phoenix, că nu sîntem la Opera Națională. Iese un portocaliu spălăcit. Chiar și Băsescu, creatorul PDL, îl ceartă pe Bolojan că nu a făcut reforme, doar a crescut taxe. Este perfect adevărat. Reforma portocalie adevărată a rămas încă în mintea românilor – după creșteri de taxe, trebuie să tai rapid salariile cu 25%.