Liviu Dragnea a luat politica externă pe cont propriu. Nu i-a cerut-o nimeni, nu exista nici o presiune, aproape că nu aveam ceva numit ”politică externă”. Și-atunci, în infinita-i înțelepciune în domeniul combinagelii de bodegă, Dragnea a zis: merg cu americanii. S-a dovedit că nu prea știe cine sunt americanii și cât de diferiți sunt ei de UE, și cât de diferiți sunt ei de Trump, și cât de diferiți sunt ei de americanii care îi dau cu statul de drept făcut sul peste bot la București. Practic, Dragnea a crezut că, într-o zi mai călduroasă, le ia pe Viorica, pe Rovana, pe Carmen Dan și mută ambasada. Hai, poate vreo namilă din PSD ajută și ea la cărat frigiderul și mașina de spălat.
Să ne consultăm, să ne sfătuim, să ne vorbim, cum zice Iohannis, presupune singura strategie de politică externă pe care România și-o permite: Bă, ne facem că vorbim aici, între noi, că facem calcule ca să luăm o decizie, dar de fapt spunem cuvinte fără sens, dăm din gură, până ia UE o hotărâre, și-atunci, pac, sărim și noi, zicem la fel ca UE!
Dar nu, geopolitician de autogară, Dragnea și-a făcut calcule de bișnițar: bă, dar dacă fac eu invers, dacă mă bag, oare nu scot un oareșce profit? Știm ce înseamnă ”profit” pentru el acum: să o lase Klemm mai moale, să mai dea câte un bocanc în cur prin Codul Penal, nici acolo mari șmecherii, de fapt, dar ideea e, în mintea lui, să iasă mare scandal. Nimic altceva. Altfel, omul probabil că e băgat de Marius Pieleanu la Terapia Intensivă a sondajelor și a măsurătorilor, doar-doar se va găsi o posibilitate de-a nu scoate un scor penibil la prezidențiale.
În mintea lui umbrită de mustața seculară a ciupelii, lucrurile sunt simple și retorice: Ce, frate, e nasol să fii pe bune cu președintele SUA și cu israelienii?
Dar Ludovic Orban nu suportă, nu acceptă ca Dragnea să fie penibil, iar el să treacă neobservat. A luat și ei viața politică pe cont propriu, a pornit și el spre poarta de nicăieri într-o acțiune personală: plângere penală împotriva Vioricăi Dăncilă.
Orban nu simte politic, nu are fler, nu înțelege. El e acel copil din grup care, atunci când plănuiai să-i faci cuiva o farsă, spunea: …sau să-i dăm foc!