Ca să înțelegem raporturile noastre cu SUA e bine să aflăm că PIB-ul României se cuprinde de 12 ori în PIB-ul statului California, că Disney investește în publicitate mai mult decît investește Guvernul României în apărare și că întregul buget alocat de noi pentru Educație abia dacă egalează bugetul Universității Harvard.
America e un colos economic pentru oricare dintre țările europene, ba chiar – prin motoarele ei globale – pentru toate la un loc. E prima putere economică și militară a planetei și, așa cum se întîmplă în cazul imperiilor, prima putere culturală și morală. America și-a răspîndit limba și spiritul protestant al capitalismului dincolo de frontierele Imperiului Britanic, iar azi întreaga lume își construiește viitorul în terminologie americană. Nu numai propaganda artistică a Hollywood-ului și forța marketingului Coca-Cola au convertit popoarele la americanism, ci și o anume mărinimie politică, o atitudine salvatoare explicită, care a știut să acopere de fiecare dată mecanismul cinic al profitului.
SUA au salvat Europa din două conflicte mondiale, au reconstruit Occidentul după al doilea război și au invitat întreaga omenire în confortul societății de consum.
În ceea ce ne privește, fără SUA nu am fi căpătat nici greutatea politică (atîta cîtă e) și nici poziția militară de care ne bucurăm acum. Eforturile noastre pre-americane de a pătrunde în structurile europene s-au izbit de răceala franco-germană. Pînă în 2001-2002, cînd SUA au luat decizia să ne invite în NATO, noi lîncezeam la ușa Europei, lipsiți de înțelegere, de argumente și de sprijin. Odată ce vocea americană s-a făcut auzită, alianța nord-atlantică s-a deschis și, odată cu ea, porțile UE. În acest moment, prin bunele intenții americane, România parcurge cea mai sigură, mai prosperă și mai liberă epocă din existența ei.
Toate realizările politice majore ale României de azi sînt, în mare măsură, produsul amabilității SUA. Saltul nostru internațional și european a fost posibil fiindcă America le-a cerut celorlalți să ne accepte. N-a făcut-o din motive economice, asta rezultă din cifre. Iar obiectivele ei geostrategice se puteau lipsi foarte bine de aportul nostru. În fond, SUA nu aveau decît să-și mute bazele și bunăvoința un pic mai încolo sau mai încoace, într-o țară cu nimic mai prejos ca a noastră.
Ceea ce cîștigă SUA de pe urma României e net mai puțin decît ceea ce cîștigă România de pe urma SUA. Sigur că prostia și aroganța unor funcționari din Departamentul de Stat sau din ambasadă au creat impresia că americanii vor să ne „transforme într-o colonie”. Sigur că, pe plan local, directivele Congresului cu privire la democrație și stat de drept au fost interpretate, uneori, într-o notă imperialistă. Dar diferența dintre intențile americane și realitatea din teren a fost făcută tot de noi.
Statul de drept predicat de SUA prin ambasadori, prin procurorii și prin agenții FBI din ambasada de la București și-a găsit un ecou deformat în mecanismul românesc de exploatare a puterii. Băsescu și veleitarii pe care i-a numit în fruntea instituțiilor de forță au înțeles repede avantajele unui slogan sub care îți poți zdrobi dușmanii. Practic, metodologia anticorupție propusă de americani s-a transformat repede într-un instrument românesc de eliminare a adversarilor prin dosare făcute de DNA-SRI. Americanii n-au putut să-și ia niciodată cuvintele înapoi și nici nu e posibil s-o facă. Așa că abuzul a fost mereu al nostru, iar răspunderea mereu a lor.
Nu America ne amenință suveranitatea astăzi, ci o mînă de români. Un grup de oameni lacomi și mediocri, cu perspectivă limitată asupra funcționării statului și cu o temeinică neînțelegere a mecanismelor sociale. Ei generează frustrarea și violența de opinie, ei întrețin un fals politic demonstrat căruia îi spun „luptă anticorupție” și cu care-și croiesc adversarii peste fălci, așa cum l-a croit boierul Stroie Orheianu cu buzduganul pe tatăl lui Tudor Șoimaru.
Discursul anticolonialist e caraghios cînd privești istoricul schimburilor româno-americane, dar baza lui psihologică e de înțeles. Furia antiamericană s-a născut din neputința de a da un răspuns rațional confiscării punctuale a Justiției, a anumitor drepturi și libertăți individuale. Practic, îi învinuim pe americani pentru faptul că românii sînt îmbătați de putere și proști. Uităm că datorăm Americii mult mai mult decît ceea ce pretindem că vrea să ne ia. Că suveranitatea de care ne îngrijorăm azi e un produs în mare măsură american, dar e vîndută ca substanță halocinogenă unor consumatori fără discernămînt, printr-o rețea paralelă de stat.
sa ignoram ce spun ambasadorii?
Astia is aia care l-o ucis pe Tudor Vladimirescu
Oare America face vreo miscare care sa nu corespunda intereselor ei? Sunt ei atat de altruisti incat ne vor binele fara sa ceara nimic la schimb? Dvs. ati spus in articol ca „Pînă în 2001-2002, cînd SUA au luat decizia să ne invite în NATO,”. De ce abia atunci? Pentru ca in anii 1990′ Rusia dadea semne de autodistrugere sub conducerea lui Eltin (criza economica, inflatie, incapacitate de plata, miscari secesioniste in Caucaz etc.). Venirea lui Putin a rezolvat multe din aceste probleme si Rusia devine iar o putere care ingrijoreaza America. Prin urmare, se ia decizia extinderii NATO, a bazelor militare catre est, pentru a pune presiune pe Rusia. Astazi Rusia este principalul dusman in propaganda americana (UE este obligata sa spuna la fel) pentru ca deranjeaza planurile de globalizare americane. Si cu cat le deranjeaza mai tare, cu atat Putin este mai diabolizat.
Posibil sa fie,sau sa nu fie asa ! Posibil sa fie,presupunand ca au fost dezinformati cu privire la excese si adevaratele tinte ale asa zisei „lupta anticoruptie”,in care dupa cate observam sunt abia cateva victime colaterale corupte,majoritatea acum in libertate dupa condamnare,restul de borfasi sunt bine mersi.Tot la capitolul „sa fie”.presupunand ca le e jena sa spuna pardon,dupa ce au laudat din greu mai ales prin ambasadori statul asta de drept botezat fatis ca „mafiot”de reformatorul Base si n-o mai da la intors,desi ar fi fost mai simpla o „rotatie a cadrelor” ca sa spele rusinea pe neve,dar se vede treaba ca vizatii sunt greu de urnit iar deranjarea lor ar ridica de ce nu un oarecare santaj nedorit si scapari dezvaluite in „gluma”.Posibil sa nu fie,tocmai pentru punerea botului pe labe,din interese economice si mai ales strategice atata timp cat suntem insignifianti,teritoriul fiind numai buni de tinta si teren de joaca cu puscoacele,sau moneda de schimb pentru ambitii deocamdata indescifrabile.Dupa parerea mea ar trebui intrebati daca mai e Budapesta capitala Romaniei sau Bucurestiul capitala Ungariei,ca sa ne lamurim deplin !
Corect, bre, ce mai încolo, încoace! Păi să nu plesnim de mândrie la gândul că Taubman și Gittenstein făceau trafic de influență în folosul lui alde Cocoș și Florică?! Plus că militarii americani păzesc lanurile românești de papaver somniferum prin Afganistan practic pe gratis! Alo, domnu’ Tudor, da’ doamna Dana ce mai face, sănătoasă, voinică?
Mare păcat ca unii comentatori nu se ridica la înălțimea textului comentat! Cel puțin ideatic dacă nu și stilistic.
Să nu ne întrebăm ce facem cu americanii, ci mai degrabă ce fac americanii cu noi! Oh, desigur, nu dumneavoastră, domnule Bușcu, doar noi ceilalți.
Oricum, încă un text de genul ăsta și cred că vă calificați pentru categoria „drepți între popoare”.
Good afternoon, good evening and good night (https://www.youtube.com/watch?v=PWcZKrP2sDU)
de data asta, un articol excelent, sobru, la obiect, si fara patima inutila !