Sînt țări în care, iată, poți cumpăra biserici,
să storci din ele untul și să prăjești gogoși,
adună-ți, Doamne, iute îngerii tăi isterici
cît Coana Europa umblă cu ochii scoși
și vino-n România să îi cazezi în sate
unde scîncește-n iesle ajutorul social,
Tu dă-i lăptic, să crească, bate-l ușor pe spate
și du-l la păcănele, că dacă-i bal, e bal.
Căci sfînta veșnicie ce s-a născut la țară
a cam murit sărmana, de foame, la oraș.
Și ca pe-autobuzul pierdut a doua oară
noi te-așteptăm în stradă. Te rog să nu ne lași!