Ceea ce se vrea perceput drept măr al discordiei guvernamentale, reforma carevasăzică, e nimic mai mult decât un ghem de ață albă, pe care fiecare combatant din marea coaliție îl trage spre propria cusătură. Suntem în fața unei frecții cu pretenții de panaceu, pentru o economie care nu putea să care în spinare un aparat administrativ nici măcar înainte să fie schilodită de impozite și taxe, darămite acum.
Actul guvernamental e o piesă de teatru, în care actorii principali mimează grija, în timp ce actorii secundari mimează atenția și îngrijorarea. Până la urmă, pare că singurul lucru care funcționează în guvernarea asta e meciul permanent și fără vreun rezultat, prezentat de fratele cel mare la toate teleecranele. Domnii de la PSD insistă cu un „program de relansare economică” și grija pentru „categoriile vulnerabile” în timp ce PNL-ul lui Bolojan insistă cu reforma, care până a cum a însemnat doar taxe, impozite și gargară în privința cheltuielilor.
Reforma administrației publice, dacă e să vorbim de o reformă reală, nici măcar nu face parte din discuție. Programul de investiții și grija pentru sărmani, opusă unor tăieri de posturi – cele mai multe existente doar în organigrame, nu și în realitate, are o unică menire, de a întreține o discuție falsă și senzația că se vrea ceva.
În România există peste 3.100 de unități administrativ teritoriale, la o populație de nici 20 de milioane. Avem aproape 20 de localități care n-au nici 500 de locuitori, dar care au un aparat administrativ complet și sunt finanțate de statul cel generos. Avem 41 de județe și funcționăm cu aceeași orânduire administrativ teritorială de peste jumătate de secol, cu toate că lucrurile s-au schimbat fundamental de atunci. Cele mai mici cinci județe din România au populații mai mici decât cele mai mari cinci municipii. Exceptând numărul de aleși, consilieri locali sau județeni, nu există nici o corelare între administrația locală și numărul de locuitori.
Or, dacă se vrea o discuție despre reforma administrației locale, de aici ar trebui să înceapă totul. Suntem însă la o piesă de teatru iar Bolojan – PNL, Grindeanu – PSD, Nicușor – USR și Hunor – UDMR sunt încă în rol, pe scenă. Și nu pare că putem sau că vrem măcar să întrerupem spectacolul.