Palatul Parlamentului, născut Casa Poporului înainte de 1989, a devenit, de vreo șase ani, un soi de club de noapte de categorie îndoielnică. Doar că nu-și desfășoară activitatea noaptea, ci ziua, deși consumă suficientă energie electrică cât pentru a lumina toate colțurile mai întunecate ale Infernului.
CFSN-ul începutului de 1990 avea o scuză: veneam după zeci de ani de lipsă de exercițiu, iar dezordinea de atunci părea doar o căutare a modului în care se poate dezbate civilizat. Încet-încet, lucrurile s-au așezat, sediul Parlamentului s-a mutat cu totul în clădirea construită de Ceaușescu, iar parlamentarii s-au mai civilizat. După care a apărut Vadim Tudor, ducând grotescul pe noi culmi de lipsă de civilizație și regres. A fost nevoie să dispară tribunul, mai întâi din viața politică, apoi cu totul, pentru ca instituția aia să-și mai câștige puțin din prestanța de care avea nevoie. Dar n-a durat mult, că a apărut în viața noastră USR-ul. Cosette Chichirău umblând mereu cu telefonul la ea și făcând live-uri urlătoare pe Facebook. Stelian Ion târâind o boxă de manelist și punând muzică în comisiile parlamentare. Invitații partidului trântindu-se cu fundul de pământ pe holuri și urlând mai rău ca o turmă de porcușori în ziua de Ignat, și așa mai departe. Vreo doi ani, doi ani și jumătate, Parlamentul a fost mai mult salon pentru furioși decât legislativul unei țări membre UE. Dar părea că s-au maturizat și ei, părea că au înțeles, la un moment dat, unde se află și de ce.
Însă pe drumul deschis de ei a pășit, imediat ce a avut ocazia, AUR. Șoșoacă, Simion și Tanasă au ridicat de pe jos firele abandonate de către USR, le-au legat între ele și au dus totul și mai departe.
Aproape că nu există ședință de plen în care să nu se audă, din sală sau de pe culoare, răcnetele de naționalist târât la jugănire ale lui Dan Tanasă. În fiecare zi, aproape, Șoșoacă alungă pofta de mâncare a privitorilor unduindu-și supraponderalitatea urlătoare spre tribună, în costumații respingătoare de oficiantă în templele BDSM din Ferentari. Iar George Simion nu ratează nici o ocazie de a-și exhiba cocoșismul, băgând mâna în gâtul adversarilor, apropiindu-și gura de fața acestora de parcă ar vrea să alunge moroi imaginari cu un damf de usturoi salvator.
Și nimeni nu le face nimic. Cică regulamentele Camerei Deputaților și Senatului nu permit luarea de măsuri care să pună capăt acestor manifestări. Foarte bine, să nu le facă nimeni nimic, să-i lase așa.
Sau nu, să nu-i lase așa. Să se folosească resursele financiare ale Parlamentului pentru a îmbunătăți spectacolul. Să se instaleze, de exemplu, bazine în sălile de plen și pe holuri, să fie umplute cu ciocolată sau noroi și să se dea drumul la lupte libere între parlamentari, spre deliciul poporului. Ce audiențe ar face niște trânte sincere între Șoșoacă și Florin Roman, în costume de baie, tăvălindu-se prin ciocolată, sau Orban versus Cîțu în bazinul cu mocirlă, aruncând unul în altul cu bălegar proaspăt… Așa poate mai uităm că de aproape zece ani ne sfâșiem între noi în imensa groapă cu căcat în care vor cretinii ăștia să transforme România.