Convenabilele sentințe comuniste

Augustin Lazăr este victima unei campanii de linșare. Așa ni se spune de către cei care, neîncetat, apără Justiția de oamenii cei răi. Și pentru a demonstra că Augustin Lazăr este o victimă, o publicație precum Gas4Media încearcă să-i decredibilizeze pe cei care depun azi mărturii despre faptele lui Augustin Lazăr cel din anii ’80 ai secolului XX.

La consultările cu președintele Klaus Iohannis, PSD a trimis, pe lângă Eugen Nicolicea, doi foști deținuți politici. Ioan Muntean și Marin Iancu. Cei doi au fost închiși la Aiud în perioada în care procurorul Lazăr era șeful comisiei de eliberare condiționată.

Marin Iancu a fost milițian, securist și apoi iar milițian. Probabil n-a fost un erou. Dar deținut politic a fost, fiind condamnat pentru atitudinea lui la adresa organelor de stat.

Ioan Muntean, însă, ne spun vocile apărătorilor Justiției, nici măcar deținut politic nu a fost. A fost un simplu infractor de drept comun.

Ce a făcut Ioan Muntean? A vrut să fugă din țară. Și, în timpul tentativei, a atacat un grănicer, i-a furat arma și muniția și a fugit. Desigur, a ataca un soldat și a-l dezarma, de față cu alți soldați care depun ulterior mărturie în proces, este o infracțiune de drept comun. Cum și încercarea de a părăsi ilegal țara este tot o infracțiune de drept comun. Și gata, l-au aranjat pe Ioan Muntean. Infractor de drept comun fiind, nu are dreptul moral de a vorbi despre Augustin Lazăr.

Chiar așa să fie? Atunci trebuie să ne rescriem istoria și să reevaluăm o mulțime de cetățeni români pe care, până la lămuririle aduse de G4, îi consideram victime ale comunismului.

Puținii partizani din munți pe care i-a avut România după 1947 au atacat în nenumărate rânduri milițieni, securiști sau soldați. Unora le-au luat și armele și muniția, pe unii chiar i-au rănit sau ucis. În lumina noii abordări propuse de publicația lui Tăpălagă și Pantazi, și partizanii români ar trebui tratați tot ca infractori de drept comun, exact pentru povestea cu luatul armelor și a muniției.

Pe 16 iulie 1947, un grup de membri ai PNȚ, printre care și Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Ilie Lazăr, Constantin Gafencu, este prins la Tămădău, în timp ce încerca să părăsească România, la bordul a două avioane IAR-39. Având la îndemână acest pretext, pe 19 iulie 1947 Adunarea Deputaţilor ridică imunitatea parlamentară a demnitarilor naţional-ţărănişti, pentru a putea fi arestaţi. Se interzice activitatea ziarului Dreptatea, oficiosul PNŢ, iar Iuliu Maniu este arestat, împreună cu întreaga conducere a PNȚ. Pe 30 iulie este desființat PNȚ. Țărăniștii prinși la Tămădău, împreună cu Iuliu Maniu, ajung în închisoare, unde cei mai mulți dintre ei și mor.

În lumina noului mod de interpretare a istoriei propus de apărătorii Justiției, țărăniștii respectivi au încălcat legile României din acel moment, deci își meritau soarta, ca infractori de drept comun ce erau.

Pe 21 septembrie 1985, inginerul Gheorghe Ursu, azi unanim recunoscut drept disident, este arestat pentru că ar fi deținut valută. Pantazi și Tăpălagă l-ar trata și azi ca pe un infractor de drept comun. Întâmplător, procurorul care, în 1985, a acoperit asasinarea lui Gheorghe Ursu a ajuns și el, după 1990, procuror general al României.

Ce ar scrie cei de la Gas4Media despre Nadia Comăneci, care în noiembrie 1989 a trecut, cum altfel decât ilegal, granița? Dar despre Cristina Țopescu, care în septembrie 1989 a încercat și ea să fugă din țară, dar a fost prinsă și a ajuns în închisoare? Tot niște infractoare de drept comun, nu?

Deși a fost arestat și torturat pentru că tipărise un ziar liber, împreună cu Anton Uncu și alții, Petre Mihai Băcanu a fost condamnat, în 1989, la șase ani și jumătate de închisoare pentru trafic de mașini. Alt infractor de drept comun.

Mai vreți? Sunt nenumărate cazuri în care regimul comunist și-a mascat atrocitățile în condamnări de drept comun. Pentru că voia să dea bine în statisticile referitoare la respectarea drepturilor omului, pentru că voia să se dea bine pe lângă diverși parteneri externi. De multe ori sentințele deținuților politici erau mascate de fapte inventate de drept comun. Este un lucru cunoscut, atestat cu documente din arhivele Securității. De aceea este atât de uluitoare ușurința dovedită de Gas4Media și de alții în calificarea ca simpli infractori de drept comun a unor oameni care, de exemplu, au încercat să fugă din România.

Augustin Lazăr n-a făcut decât să respecte legea comunistă, unii ca Ioan Muntean au încălcat-o. Muntean e rău, Lazăr e bun. Putem dormi liniștiți, totul e în regulă.