Mintea criminală din scandalul CCR-Șoșoacă nu trebuie căutată la judecători. Ei au fost doar mîna. O mînă sinecuristă, odihnindu-se pe burdihanul ghiftuit cu salarii mari și pensii nemeritate, după ce și-a mîngîiat gușa sedentară, plină de osînza statului degeaba.
Deci stăteau ei, judecătorii, mulțumiți și senini, înfășurați în robe de mătase, savurînd zi de zi paradisul bugetar, cînd, deodată – hop! –, le-a venit ideea s-o scoată pe Șoșoacă din cărți. Adică să-și strice liniștea neprețuită, să-și riște pielea, să dea foc raiului în care trăiau ca îngerii grași ai statului de drept. Și pentru ce? Pentru că Șoșoacă, femeia care a scuipat în obraz, rînd pe rînd, instituțiile, legile și societatea, și a scăpat neatinsă vreme de patru ani, n-a arătat destul atașament pentru Constituție cu o lună și jumătate înainte de alegeri.
Se pot spune multe despre judecătorii Curții Constituționale: că nu sînt acolo pe merit, că sînt atîrnători politici, că i-au numit partidele în urma unor tranzacții mizerabile, că ocupă locul unora mai bine pregătiți ca ei. Dar nu se poate spune că sînt atît de proști încît să-și aprindă de bunăvoie paie-n cap. Ei știau că Șoșoacă trebuia oprită de mult de organele competente în baza legii și vedeau că a fost lăsată să zburde, după cum știau că CCR nu face parte din sistemul de Justiție, nu elimină oameni, nu restrînge drepturi. Și, cu toate astea, au făcut exact pe dos. Să fim serioși!
Se vede din avion că au răspuns la o comandă politică. Iar după felul în care s-a colorat complotul, cu cei patru judecători pesediști și un ungur iscălind condamnarea, fapta a părut săvîrșită în folosul PSD.
Dar, ca și în cazul judecătorilor, trebuie pusă întrebarea: e PSD atît de prost? E Ciolacu atît de orb încît să nu vadă efectele politice ale unui asemenea gest nebunesc? Ar fi îndrăznit Ciolacu, omul prudent și temător ca un șoarece, care s-a strecurat cu băgare de seamă prin umbra urii anti-PSD și a făcut din Ciuma Roșie un partid frecventabil la Bruxelles și cîștigător al alegerilor din 2020 și 2024, să împingă la vale un ditamai bulgărele politic, care l-ar fi putut strivi întîi și întîi pe el? S-ar fi apucat Marcel Ciolacu, șovăielnicul candidat la prezidențiale, precaut pînă la încremenire, să-și compromită munca de reabilitare, depusă ani la rînd, și să-și dea pe apa Sîmbetei șansele la Cotroceni? Iar dacă ar fi avut acest curaj inexplicabil, ar fi avut el pîrghiile necesare? Ar fi executat judecătorii CCR un ordin venit de la el?
Răspunsul pare mai degrabă nu. Ciolacu nu are nici tupeul, nici nebunia și nici sforile necesare. În plus, e un activ politic neconsolidat, pus în discuție de alegerile prezidențiale, un garant politic cu valabilitate nesigură, cel puțin pînă după alegeri. Ce judecător și-ar fi pus la bătaie pentru atîta lucru blana de șobolan bătrîn și prosper?
Și așa ajungem la pîrghii și sfori. Ele au fost întotdeauna la Servicii și e de presupus că acolo sînt și acum. Există antecedente, există dovezi, există cazuri documentate. Știm că șefi ai SRI i-au ținut pe anumiți judecători ai CCR cu dosarele de turnători la Securitate. Știm că nulități profesionale, plantate în fruntea CCR, au făcut pe dracu-n patru să-l scape pe Băsescu de la demitere, avînd în fundal spectrul generalului Coldea. Știm că CCR e un vas cu cobre dresate care ascultă de fluierul politic al Serviciilor.
E mai logic, așadar, ca operațiunea Șoșoacă-CCR să fi fost desfășurată la comanda Serviciilor, și nu a unui partid încolțit de propriile neputințe și frici. Faptul e cu atît mai limpede cu cît se vede intenția de a plasa pe cadavru amprentele PSD.
PSD a fost acuzat de pretinsul cîștig politic: dispariția Dianei Șoșoacă urma, la prima vedere, să îi crească șansele lui Simion de a ajunge în turul doi, unde Ciolacu îl putea învinge. Numai că alegătorii SOS nu se bulucesc unde li se năzare analiștilor SRI, și nici măcar unde le ordonă Șoșoacă. Ei se redistribuie după cum îi îndeamnă haosul sentimental și ficțiunile în care trăiesc. Situația e demonstrată de primele sondaje, unde eliminarea Dianei Șoșoacă nu ridică mai deloc procentul lui Simion. În schimb, afectează negativ imaginea PSD.
Ce învățăminte sînt de tras din această operațiune antidemocratică? Întîi de toate că Serviciile controlează în continuare, bine-mersi, instituțiile-stîlpi ai democrației. Nu e sigur că n-ar trebui s-o facă – la urma urmei, sînt entități secrete cu obiectivele și metodele lor –, dar e sigur că o fac. Și dacă o fac, înseamnă că joacă același joc toxic al interferenței în construcția Puterii. Apoi, putem să observăm că partidele sînt în continuare sub controlul Serviciilor, fiindcă nici acum nu îndrăznesc să le ceară socoteală potrivit legii și nici nu-și pun problema să le demaște amestecul în proaspătul caz Șoșoacă-CCR. Să adăugăm că Serviciile, sau cel puțin o aripă a lor, nu-l sprijină pe Ciolacu, ci, de vreme ce s-au muncit să-l compromită, au alte opțiuni la prezidențiale. În fine, ca să mai înviorăm speranța, trebuie spus că e de așteptat ca Serviciile să acționeze iar la apropiatele alegeri, așa încît votul cetățenilor să conteze exact la fel de mult cum a contat și pînă acum.