Dacă printr-un miracol transfugul Popescu Ion ar fi ajuns cancelar al Germaniei, sunt convins că nouăș’nouă la sută dintre români ar fi acceptat ca țara noastră să devină landul estic al RFG-ului.
Într-un recent sondaj legat de solidaritatea europeană la eventualitatea unui atac al rușilor împotriva României, doar treizeci la sută dintre nemți ar da pușca jos din cui ca să apere Valahia lui Iohannis, intrată în mitologia germană ca „zum Teufel in der Walachei“, adică, într-o traducere liberă, la dracu-n praznic.
Restul de șaptezeci la sută ar ronțăi cu seninătate lebărvurști cu hrean, udați cu berea rece a indiferenței. Cînd Emmanuel Macron a declarat că NATO-ul e atins de alzheimer, madam Merkel, indignată, s-a dat de ceasul morții, afirmînd că domnul NATO e încă viril și curtează cu fervoare țărișoarele lipsite de apărare, pitite prin păpurișurile răsăritene.
Putem înțelege că nemților li s-a pus pata pe noi la 23 august 1944 cînd am întors brusc armele împotriva lor de frica tătucului Stalin. Dar după ce ne-am ales ca șef de trib un mutălău de-al lor ar fi cazul să uite acel a-front.
Nu de alta dar nici nouă nu ne vine ușor să pricepem cum dracu’ îl iubesc ei mai tare pe dulcele Vladimir Putin decît pe nesăratul Klaus Iohannis.
