Harta invaziei ruse e întipărită pe fizionomia lui Putin. E destul să privim avansul geografic al trupelor ca să descoperim, pe fața dictatorului, nestrămutata intenție finală. Zîmbetul mongol, care l-a făcut pe Trump să dea din coadă pe covorul roșu, ascunde un plan stalinist necruțător. Putin vrea Ucraina cu totul. Și, în acest moment de derută a Occidentului, o poate avea. Are toate cărțile în mînă: o armată inepuizabilă numeric, gata să se lase omorîtă pe termen lung; o industrie de război turată, care depășește capacitățile de producție ale statelor NATO; o adaptare rapidă la războiul dronelor; un arsenal nuclear utilizabil; o piață externă alternativă pentru hidrocarburi; o populație în curs de militarizare, dispusă să-i treacă cu vederea orice; o rețea de aliați politici formată din dictaturi nucleare și parteneri economici nealiniați; un sprijin fățiș din partea regimului Trump; și, nu în ultimul rînd, o Ucraină epuizată, pe punctul de a ceda politic, social și militar.
Putin își face jocul la vedere. Face declarații în favoarea păcii în timp ce omoară civili. Promite armistiții, dar inventează „cauze profunde“ și continuă să bombardeze orașe. Trage de timp, minte, ucide, iar pentru asta primește invitații, PR și aplauze. Se cațără nestingherit pe slăbiciuni: pe slăbiciunea militară a UE și pe slăbiciunea pe care o are Trump pentru el. Practic, Putin duce un asediu medieval la adresa lumii occidentale pe care a înconjurat-o, a început să-i taie liniile de aprovizionare cu voință și curaj, și tot ce are de făcut e să aștepte, amînînd și iar amînînd. Fiecare zi de război îi mărește avantajul.
Ca să existe un blocaj absolut al eforturilor de pace, Putin a inventat „cauzele profunde“. Rezolvarea lor ar însemna desființarea Ucrainei și anihilarea „poporului frățesc ucrainean“. Într-o formă perfidă, cauzele profunde cer predarea teritoriilor necucerite din Donbas, inclusiv liniile fortificate ale armatei ucrainene, în schimbul unei improbabile încetări a focului. În general, termenii în care vede Putin armistițiul sau pacea amintesc de Timur Lenk: predați-vă fără luptă, iar noi promitem să vă omorîm repede. Tot ce face Putin e provocator, agresiv, insultător, mortal. Dar, cumva, Trump se face că nu vede.
Pe măsură ce trece timpul, Rusia îngroașă obrazul. A ajuns să folosească cuvîntul „pace“ atunci cînd vorbește, de fapt, despre continuarea neabătută a războiului. Cerințele ei pentru pace sînt, de fapt, instrucțiuni de cucerire: ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei (mai mulți bani pentru continuarea războiului), oprirea înarmării Ucrainei (victoria militară), interzicerea aderării Ucrainei la NATO (fără garanții de securitate pentru Ucraina), recunoașterea limbii ruse ca limbă oficială (invazia culturală).
Harta mai arată că interesul militar și economic al Federației Ruse e pe ruta sudică. Acolo, înaintarea e mai simplă și beneficiile mai mari. Atacul militar asupra Kievului a permis, după cum se vede, ocuparea țărmului Mării Azov. Cucerirea sudului poate închide accesul Ucrainei la Marea Neagră, transformarea acestei mări și a resurselor ei în domeniu rusesc, apărat doar de flotele ruginite ale României și Bulgariei și de bărcile braconierilor de calcan. Turcia, care joacă la alt nivel strategic, reprezintă un sprijin incert.
Ucraina e, astfel, condamnată la cucerire în etape. Dacă Trump își va menține cursul părtinitor cu Rusia, Putin va stoarce din frica de război a Europei tot ce și-a propus. Ucraina va ceda teritoriile pe care le-a apărat și va avea de înfruntat o încetare a focului cu dese încălcări din partea armatei roșii. Pauza îl va întări pe Putin, dar va slăbi Ucraina. Odată dezangajată din conflictul militar continuu, armata ucraineană se va demotiva. Va fi greu să fie readusă în tranșee, să moară pentru teritorii care se cedează. Regimul Zelenski va fi atacat hibrid de ruși și contestat politic de Opoziție. Președintele de război nu va mai fi acceptat pe timp de pace, oricum va fi această pace. Populația se poate lepăda de regimul care a împins-o la luptă, la suferință și la moarte, iar Moscova are șanse mari să monteze la Kiev un regim pro-rus. Așa încît, peste cîțiva ani, cînd trupele din Siberia și Coreea de Nord vor năvăli iar asupra Ucrainei, rezistența politică și militară va fi mai slabă sau deloc.
Pare un scenariu negru, dar el e explicat zi de zi de faptele lui Putin. România se află pe direcția de avans ușor al Rusiei. Aproape de conflict, expusă, vulnerabilă, derutată politic, incapabilă să-și construiască o apărare pe care să poată conta. În cel mai nefericit caz, dacă Ucraina cade sub dominația Moscovei, România se va învecina cu cea mai experimentată armată din Europa, devenită braț înarmat rusesc.