Dacă, pe la 1900, negustorii îmblăniți din Lipscani îi batjocoreau pe micii comersanți păguboși care vindeau iluzii numindu-i „negustori de piei de cloșcă”, astăzi nimeni nu zîmbește cînd vine vorba de negustorii de dîre de melc.
Antreprenorii de bale de melc susțin că cine se freacă pe chelie cu miraculosul elixir va avea parte de păr cîrlionțat, iar babetele care s-ar unge cu dîra melcului pe corp ar dobîndi piele de fecioară și un popou cît se poate de obraznic.
Prin anii ’90 am cunoscut un patronaș naiv care, ademenit de niște șmecheri, a investit zece mii de dolari într-o crescătorie de melci. După ce și-a împrejmuit bine curtea, le-a dat drumul pepitelor de aur la păscut, blagoslovindu-le cu urarea biblică „Creșteți și vă-nmulțiți”. De înmulțit s-au înmulțit sărmanii într-o jumătate de an, dar, fiind prea deși și grădina prea mică, au început să se calce unii pe alții pe bătături, astfel că, în final, afacerea s-a transformat într-un osuar al melcilor.
Un specialist în viața tîrîtoarelor i-a explicat că, în libertate, nici un melc nu calcă pe dîra unui semen de-al său fiindcă strălucitoarele bale ale melcilor sînt ușor toxice.
Aceeași situație dramatică se poate vedea și în viața politică românească, unde pesediști notorii au călcat unii pe urmele altora pînă cînd partidul a intrat în agonie. Nici Iohannis și Orban nu sînt departe de această lipicioasă dramoletă după ce i-am văzut călcînd unul pe dîra celuilalt la adunarea de la Iași, unde hora melcilor n-a avut succesul scontat.
3.774 de vizualizări
