Cutia de scrisori care odată
se gudura și mă lingea pe față
acum e otrăvită și turbată,
nu încerca s-o mîngîi că te-nhață
în colții ei de taxe și somații,
cu burta plină de scrisori abjecte.
Parcă aș fi rușinea unei nații,
parcă-s o magazie cu defecte.
Mă-neacă-n datorii cei de la ape,
mă pîrpălește cu mesaje banca,
cu fulgi cu tot dispusă să mă pape,
cum mi-a prezis pe vremuri baba Vanga,
că o să cad din comunism în plasa
celor care-au tăcut atunci în turmă,
făcînd din viața mea tabula rasa,
să nu rămînă din trecut vreo urmă,
cînd de rușine și exasperare
am vrut chiar vouă să vă schimb destinul.
Deschid Infernul azi ca pe-o scrisoare.
Vă rog să mă lăsați să intru primul.