Cutremurul turcesc a redeschis sezonul la țepe

S-au instalat iar pe ecrane oamenii apocalipsei. Moartea și dezastrul care adie dinspre Turcia le-au îmbujorat obrajii. Au știri, au subiecte de dezbatere. Cum ar fi: ce s-ar întîmpla dacă mîine ar fi un cutremur de gradul șapte virgulă cinci în Vrancea? Sau: cîte clădiri s-ar prăbuși în București? Dar în țară? Cîți oameni ar muri? Cîte spitale s-ar face praf? Și cifrele încep să curgă: 4.500 de morți, 15.000 de răniți, 20.000 de imobile, 30 de spitale. Apoi, cifrele urcă: 30.000 de morți, 100.000 de răniți, 85.000 de clădiri (în țară).

Spaima de moarte și de distrugere nu atrage doar audiență, ci și oportunități. Ți-ai asigurat casa la cutremur? Ți-ai făcut asigurare de viață? Mașina pe care ar putea cădea moloz are CASCO?

Pipăind aerul cu mustățile, se ivește din subteranele groazei botul de șobolan al asiguratorilor. Agenții lor de marketing sînt jurnaliștii din platou. Ei fezandează clientul care stă pe canapea, acasă, și primește tragedia prin ecran. Cu snopul de fiori reci înfipt în șira spinării, victima dă să scape și caută pe Google cel mai mic preț. Dar galeriile online au fost deja presărate cu capcane, iar la ieșire așteaptă asiguratorul, cu ofertele făcute minciog, gata să înșface spaima și s-o prefacă în poliță.

Se pune iar de-o țeapă. Dezastrul din Turcia e campania publicitară. Companiile de asigurări își întind plasa iar, făcînd uitate escrocheriile vechi și noi din care își scot banii.

Asigurările sînt, în esență, scheme Ponzi combinate cu taxe de protecție, impuse populației cu larga complicitate a statului. Ele nu pot plăti niciodată capitalul asigurat, ci funcționează pe o statistică a cazului singular, în care probabilitatea de a-ți plăti ceva e aproape nulă. Așa adună banii pe care niciodată oamenii nu i-ar plăti în lumea reală și, de obicei, îi fură.

City Insurance i-a furat. Păgubiții au primit doar o șesime din bani prin Fondul de Garantare a Asiguraților. Și Carpatica a furat banii, iar FGA a reușit, în aproape șase ani de la faliment, să plătească doar jumătate din pagubă. La fel, furtul de la Astra a fost recuperat doar în proporție de 50%, și asta după cinci ani. Furturile de la Euroasig, Delta, Metropol, Grup AS, CROMA și altele au ieșit din memoria recentă, dar ele întăresc fără greș esența șarlataniei din asigurări.

Toți acești bani dispăruți, ca și banii plătiți prin FGA, provin din extorcarea populației, prin creșterea primelor de asigurare obligatorii (în cazul RCA) sau voluntare (CASCO, imobile, sănătate). Ideea e că asigurările acumulează sume de bani nesănătoase și tentante pentru infractori ca Ilie Carabulea, Dan Adamescu sau Dan Odobescu (cumnatul lui Adrian Năstase), bani pe care statul, prin sinecuriștii plătiți regește de la ASF, se preface că-i supraveghează.

Cînd invită populația să își asigure locuințele avînd în fundal dezastrul din Turcia, companiile de asigurări își amenajează țeapa la vedere. Căci, așa cum spun piariștii lor din media, un seism de 7,5 grade pe scara Richter ar pune la pămînt 30.000 de clădiri numai în București. Iar dacă valoarea asigurată ar fi, în medie, 100.000 de euro pe clădire, ar trebui ca asiguratorii să plătească așa, dintr-un foc, trei miliarde. Cifrele pot fi de zeci de ori mai mari în cazul blocurilor și al clădirilor complexe, dar chiar și așa plata e mult peste puterile tuturor companiilor din România, luate la un loc, și mult peste puterile FGA, care abia a reușit să achite, în cîțiva ani, un mărunțiș de trei sute de milioane.

Farsa e vizibilă, iar cutremurul din Turcia o confirmă, așa cum eclipsa de soare din 1919 l-a ajutat pe Eddington să confirme teoria relativității generalizate a lui Einstein.

Dar, ca și în cazul escrocheriei bancare, și în cel al escrocheriei cu tarifele la energie, statul iubește aceste activități de jefuire, căci el e părtaș la pradă. Statul încasează cu frenezie taxe, iar partidele din care e alcătuit le direcționează spre buzunare politice. Mai mult, industria asigurărilor din România lucrează în cîrdășie cu mecanismele ei de supraveghere, reglementare și legiferare, adică cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, Comisia parlamentară de Economie, Buget și Finanțe și cu Parlamentul României.

Și uite așa, vechea țeapă a asigurărilor de pe teritoriile românești primește de la cutremurul din Turcia un nou ascuțiș.