Ca să scap de reproșul că am dat vrabia poeziei din mînă pe cioara pamfletului de pe gard, taman în săptămîna asta, în care a plouat torențial cu derizoriu, m-am apucat să hamletizez în vers clasic, aidoma publicistului Rică Venturiano, care s-a trezit pe scenă dansînd cu craniul lui Yorick în palmă.
Damen tango
Cu cît îmbătrînesc mă simt mai tînăr,
mai pofticios și mai curtat de zei,
moartea îmi pune mîna pe un umăr
și parcă mă invită-n patul ei.
Și mă ajută galeș și lascivă
să îmi dau jos paltonul meu de lemn.
Poartă la gît bomboane de colivă…
Și-un tainic păhăruț cu untdelemn.
Și nu-nțeleg cum la apusul iernii
se surpă peste noi un crîng de maci.
M-oi fi îndrăgostit, mînca-o-ar viermii!
Sărută-mă, ‘mi șoptește ea, și taci!