A început furtuna taman în timpul nunții,
mireasa și cu nașul au dispărut în cer
și-au luat-o după dînșii băbuțele, cărunții
și hainele mulțimii suflate din cuier.
Plopii ciocneau pahare îngenuncheați pe maluri,
zburau flăcăi tomnateci cu banii la chimir
și coana prioteasă înfășurată-n voaluri
voia ca să mă lege la ochi să nu mă mir
că-n cimitir groparul dansa de zor lopata
și curioși de-a valma ieșeau rîzînd din gropi.
Mi s-a părut deodată că-l văd pozînd pe tata
precum un as de treflă într-un careu de popi.
Nu m-am putut abține și-am întrebat de mama
și dinții săi lucit-au cumplit ca o pafta.
,,Stai liniștit băiete. Credeam că ți-ai dat seama
că maică-ta-i plecată la-nmormîntarea ta.”