Cîțu se cațără pe minciuni, iar PNL îl urmează. Cu cît minciunile devin mai periculoase, cu atît ascensiunea e mai hotărîtă. Așa cum s-a hotărît în fotografia de susținere, minciunile sînt ale întregului partid. În vîrf, însă, se află trofeul: peste 70 de miliarde de euro ce urmează să fie distribuite pe semnătura unui băiat șantajabil, obișnuit să consume și gata să mintă, însetat să parvină politic și dornic să facă pe plac ocrotitorilor săi.
Această mitomanie de partid (și de stat) vine de la bani. Anul ăsta, pe lîngă cele 40 și ceva de miliarde de euro de la , sînt de împărțit încă aproape 30 de miliarde de euro de la PNRR. Chiar dacă încasarea propriu-zisă a sumelor de la UE se va face în timp și incomplet, banii vor fi alocați de Guvernul Cîțu, fără a li se mai putea schimba destinația. Pentru prima dată în istorie, Guvernul României are la dispoziție un buget sifonabil dublu. Această pleașcă e așteptată cu sacoșele pregătite, cu întreaga tubulatură instalată, cu clientela desfășurată, firmele de partid amenajate și, bineînțeles, cu rețelele securiste de căpușare în stand-by. După cum s-a văzut, de altfel, în primele versiuni ale PNRR, firmele unor securiști și cîteva multinaționale nu s-au sfiit să apară cu numele la vedere.
Cîțu e dispus să semneze și, de aceea, în spatele lui stau, cu boturile umezite de poftă, membrii #echipeicîștigătoare. Fiecare dintre ei a simțit în aer mirosul de mort al economiei și ocazia de a se căpătui, el și neamurile lui, pe o sută de ani. Fiecare ține la spate conducte și contracte, obligații și comisioane, datorii și sponsori gata să dreneze banii alocați unor programe cu dedicație.
Banii din PNRR nu au aceleași restricții ca fondurile europene clasice. Supravegherea lor e mai laxă, controlul pe derularea finanțării se face la sfîrșit, cînd se constată că s-a realizat sau nu proiectul. Condiționarea vizează mai degrabă reformele din Justiție, fiscalitate, capitaluri, administrație, pensii etc., care, în esență, înseamnă elaborarea unor hîrtii. Practic, din PNRR se poate fura aproape la fel de ușor ca din bugetul de stat.
În plus, Cîțu e dispus să traducă în viață promisiunile făcute giranților politici externi: privatizarea companiilor profitabile de stat (legea urmează să fie votată în Cameră), accesul rețelelor medicale private la fondurile CNAS (ordonanța a fost dată), modificarea legii exploatărilor de hidrocarburi și menținerea pieței energiei în stare liberalizată, fără plafonarea prețurilor pentru populație.
Toate astea se văd cu ochiul liber, răzbat din cifre și din documentele oficiale, dar ele sînt îngropate în minciuna bunei guvernări, laolaltă cu minciunile pe persoană fizică și pe partid ale #echipeicîștigătoare.
Cîțu va cîștiga alegerile din 25 septembrie chiar dacă pînă atunci va trebui să mai mintă și în legătură cu plata studiilor, consumul de droguri sau banii din paradisuri fiscale. Mai ales că Orban, în naivitatea lui de mandolinist, crede că la congres vor veni fizic 5.000 de delegați să-l voteze pe el în condiții de cod roșu de COVID-19.
Ca și în celelalte partide, în PNL s-a prăbușit valoarea individuală. Moștenitorii unei generații sînt mai slabi ca generația pe care o moștenesc. Liberalii de azi desăvîrșesc involuția începută pe timpul în care Securitatea își planta fostul contabil la conducerea partidului. Ai zice că #echipacîștigătoare își aliniază impostura după șirul lui Fibonacci, în care un termen este egal cu suma celor doi termeni anteriori. Raluca Turcan, de pildă, înseamnă Stolojan plus Elena Udrea. Emil Boc e format din slugărnicia lui Gheorghe Flutur și beția lui Băsescu, iar Rareș Bogdan adună aroganța lui Iohannis și banii lui Călin Mitică, dar rămîne divizibil cu Vanghelie.
Iar dacă Cîțu se îndreaptă spre președinție, așa cum zice el, „pas cu pas“, România se îndreaptă spre prăpastie într-o fugă cît se poate de atletică.
O singură observație:
Florin Vasilică Câțu nu ar trece niciodată proba unui scrutin popular, fie el și pentru o primărie de sector.
La cât este de detestat si de dispretuit de marea majoritate a românilor, orice sondaj de opinie ar arăta că o eventuală candidatură a lui la președinție este lipsită de orice șansă.
Atat cei care i-au votat pe astia cat si cei care asista impasibili la fuga lui Catu catre prapastia proverbiala merita sa faca un salt in cap cu dublu tulup in aceeasi prapastie.
Momentul electoral Cîțu – Orban amintește într-o oarecare măsură de momentul electoral-prezidențial Iohannis – Dancila din turul doi. Când o bună parte din votanți ar fi votat cu oricine doar să se asigure că nu câștigă Veorica. Întâmplarea a făcut ca „alternativa” să fie un anume Klaus care, nefiind dorit în mod autentic, s-a trezit ales de un popor care ar fi votat și un măgar ca președinte, doar-doar să scape de „mascota ciumei roșii”. Și-n cazul de față, așa-zișii liberali s-ar alătura fără să stea pe gânduri #echipeicâștigătoare, doar-doar să nu ajungă „mascota” obsoletă a vechiului liberalism din nou în fruntea partidului pe cale de a se „reforma”. Măria tre’ să-și schimbe pălăria, dacă vrea să fie în pas cu moda.
Din aniii ’90 asa zisa ideologie de dreapta( pacat , mare pacat de suferintele d-lui Coposu, Diaconescu si multi altii…) a fost o farsa, Securitatea a lucrat cu brio pt a desfiinta ideologia si pe cei care au suferit pt ea. Ce se intampla acum este o mare minciuna , incompetenta crasa, mizerie umana…si multe altele care se vad cu ochiul liber!
România se îndreaptă spre prăpastie într-o fugă cît se poate de atletică.
Am uitat sa adaug fraza care spune totul despre …azi in Romania!
Demascare necesara, asa cum avem nevoie de cineva cu disponibilitate de sacrificiu si suficient bun-simt, sa iasa din umbra, chiar daca astia incearca sa sufoce din fasa orice concurent. Otrepele si scursurile care isi numara linistiti banii furati se inmultesc in toate partidele, noi strangem din dinti, prin alte tari… O fi cineva gata sa administreze zecile de miliarde la lumina?