În biserică,
hoțul rușinat își ascunde mîinile în buzunarul episcopului
să nu i le vadă bunul Dumnezeu.
Țăranul îi strigă fiului cu tălpoaiele mari
să-și ascundă bocancii uitați lîngă șură,
că vin musafirii
și, vorba aia, avem și noi mîndria noastră națională,
că vin turiștii japonezi
cu piciorușele lor de vrăbiuță,
țup-țup,
țup-țup,
să ciugulească grîul, floarea-soarelui, ochii lui Van Gogh.
Și dintr-o dată
se lasă ora tandreții deasupra spitalului municipal
și alcoolicul internat pentru dezalcoolizare
alintă spirtul medicinal uitat de felceriță pe noptieră
numindu-l ,,lichior de viorele“,
,,adio, mamă“, ,,te-am zărit printre morminte“,
apoi deschide fereastra și strigă:
,,Bine-ai venit, societate de consum,
fă-ne și tu felul,
ia-ne de proaspeți, strunjește-ne din pietricelele de la rinichi zaruri norocoase.
De astăzi, curului n-o să-i mai spunem tovarășe, ci dumneavoastră,
de mîine o să mă scoateți afară din cîrciumă
mai greu ca pe Shakespeare din Enciclopedia Britanică“.