Caţavencii

Discursul unui țăran din Cîmpia Dunării despre societatea de consum

Babele se cruciră și-au tras pe nări mălai,
aflînd că tata popă-i la nuntă în Dubai,
cu tot harnașamentul de cruci și pirostrei,
iar dascălul netrebnic uită să-i ceară chei.
Biserica închisă în zi de sărindar,
cuprinsă de-un cutremur se scutură de var
și turla de aramă se scutură de ciori
și-au vomitat salcîmii peste morminte flori.
În cîrciumă, țăranii beau țuică pe daiboj,
că nu i-a luat primarul la nuntă că n-au loji
și poate că-nainte să urce în El-Al
n-a pus nici semnătura pe statul social.
„Nu-i bai că Marinarul s-a fript la neuroni,
ci-i bai că ies cu ștanga haiducii de patroni,
că trag ucrainenii cu grîu și matostat,
c-a fost cu mult mai bine pe vremuri la Gostat,
cînd pitulam cu grijă știuletele-n maieu
și luam fantoma brînzei de capră cu un leu,
că geaba-i libertate dacă n-avem curaj
să cerem să se bage șomajul în șomaj!“
Poștașul ca un deus ex machina sosi
(dovadă că norocul are și el sosii)
și toată tragedia se preschimbă în bal
cînd scoase din găleată-ajutorul social.

Exit mobile version