*
* *
Acum un veac jumate, gentil și galanton,
și-a pus și Caragiale sămînța în baston.
Să ne-nțelegem însă, bastonul era Mița,
căreia, ca un flutur, i-a cam zburat rochița
de s-au stropșit chinezii la viermele mătăsii
și i-a băgat Maestrul pe toți în pizda mă-sii.
*
* *
Se dezvățară, iaca, să lăcrimeze ochii
de cînd ne scoase Donald din cloaca Europii,
punîndu-ne pe limbă transplant din păr de cîine
ca să mîncăm de-acuma numai muscali pe pîine.
Noi i-am mînca pre dînșii, că sîntem pui de lei,
în pauza în care n-or să ne pape ei.