Dulăul cu colții pe-arginți

“Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat din București, PNL l-a pus pe Leon Dănăilă, născut în Darabani, județul Botoșani, care pe 1 iulie împlinește 85 de ani.

Filosoful Gabriel Liiceanu, care și-a dedicat cei mai recenți 14-15 ani slujirii pro bono în lupta cu știrbii antidemocratici, a împlinit, pe 24 mai, 76 de ani.

Mircea Mihăieș, cel care nu cu multă vreme în urmă era revoltat că Matusalem votează și-și pune amprenta pe viitorul națiunii, a ajuns și el la 64 de ani.

De când, însă, alături de mișcările de opoziție a venit și Mihai Șora, în vârstă de 101 ani, povestea cu bătrânii dăunători a fost lăsată deoparte, cu discreție, de parcă tema n-ar fi fost vehiculată violent niciodată.

Locul bătrânilor a fost luat de asistații social, iar în locul moldovenilor s-au infiltrat, în fața tirului verbal din universul online, teleormănenii. Asta, în condițiile în care locuitorii Bucureștiului nu mai votează cu dreapta de zece ani.

Pentru un luptător slab pregătit, nu foarte motivat și deseori incapabil, mereu vor exista inamici inferiori, ce pot fi ridiculizați pentru moral până în ziua adevăratelor confruntări. Atunci, inevitabil, de vină vor fi arbitrii, condițiile meteo neprielnice, orânduirea cea crudă și nedreaptă.

Sălile de conferințe cu aer condiționat din hotelurile de 4-5 stele sunt extrem de plăcute vara. Grupurile de discuții online sunt extrem de utile tot timpul anului. Însă și unele, și altele au același mare dezavantaj pe care-l au și limuzinele cu geamuri fumurii: dinăuntru nu se vede prea bine România. De fapt, nu se vede aproape deloc.

De aceea, din când în când, atunci când contează, surprizele sunt enorme.

Din 2013, de când a cedat prima dată în fața unor manifestații de stradă, retrăgând legea referitoare la exploatarea de la Roșia Montană pentru a nu afecta șansele la prezidențiale ale lui Crin Antonescu, PSD-ul și-a arătat, asemeni dragonului Smaug, punctul vulnerabil al armurii. A fost învins în 2013 de către marșurile din București, a fost învins în noiembrie 2014 de către mulțimile de la cozile formate la secțiile de vot din străinătate. A fost învins în 2015 de manifestațiile provocate de accidentul din Colectiv. A fost învins în ianuarie-februarie 2017 de către oamenii ieșiți în Piața Victoriei. Dar la alegerile locale și parlamentare n-a mai pierdut de foarte, poate prea multă vreme.

Oricât de mult le-ar plăcea unora să-i descrie pe pesediști drept proștii-proștilor, s-a dovedit că partidul ăsta al plebei are mai multă cultură politică decât toate partidele pseudo-elitei luate la un loc. PSD domină administrațiile locale, Parlamentul și Guvernul. “Elitele” au președintele, ales cu 6.288.769 de voturi. E ca și cum și-ar fi cumpărat, punând mână de la mână, o mașină de Formula I. Arată bine, duduie de inovații tehnologice, dar nu are voie să circule decât pe circuit și este absolut inutilă într-o infrastructură gândită pentru tractoare și șarete. Alegătorii lui Klaus Iohannis au crezut că în 2014 au rezolvat lucrurile și nu s-au mai ostenit să meargă și la alegerile din 2016. Poate Klaus Iohannis însuși știa că nu e suficient, dar nici el și nici partidele care l-au susținut și-l susțin n-au reușit să explice asta alegătorilor. Dacă ar fi fost cu adevărat culturalizați politic, dacă ar fi avut minime cunoștințe despre sistemul democratic în funcțiune în România, alegătorii președintelui ar fi știut care este importanța Parlamentului și a Guvernului. Nu înseamnă că au știut asta alegătorii PSD, dar PSD-ul în sine a știut-o și a fost capabil să-și motiveze suficient simpatizanții. Ceilalți s-au prins de-abia după o lună și jumătate că PSD a câștigat alegerile, are majoritate în Parlament, a format Guvernul și poate face ce vrea.

Dacă în contractul tău de muncă scrie că trebuie să fii la serviciu în fiecare dimineață la o oră anume, obiceiul păgubos de a dormi prea mult și de a întârzia constant duce la concediere, nu la promovare.

Bun, atunci, dar dacă PSD are puterea legislativă și pe cea executivă, de ce a mai făcut mitingul ăsta de sâmbătă?

Pentru o fotografie.

Imaginile cu știrbi, bătrâni și oameni fără ten perfect, filmați sau fotografiați în prim-plan, vor continua să se viralizeze în bulele elitelor. Dar PSD a fost interesat doar de fotografia făcută de sus, cu o Piață a Victoriei plină ochi cu oameni îmbrăcați în alb. Fotografie pe care a obținut-o și pe care o va folosi până la saturație, multă vreme de acum încolo.

Asemeni unui dulău leneș, obișnuit să-și ducă traiul la ușa măcelăriei, PSD s-a urnit greu. A alergat puțin, a lătrat demonstrativ, a călcat, din neatenție, pe doi-trei pudeli care-i stăteau în drum și, când s-a terminat parada, s-a întors la odihnă. O să mai mârâie, o să-și arate colții și, eventual, o să facă un semn discret către fotografia de sâmbătă, pe care a înrămat-o și a pus-o la loc de cinste în padoc. De hămăit, însă, n-o să hămăie. Ca să nu trezească vecinii și, mai ales, ca să nu-i scape printre colți arginții, așa cum corbii fraieri, ușor de păcălit că au glas frumos, scapă din cioc esențialul, de fiecare dată.