O, chiparosule, îmi zise baba,
tot învîrtind ghiocul blestemat,
dă-mi un bănuț să afli cum stă treaba,
cîți ani mai ai pitiți în bancomat.
Ca un catîr ce scoate, orb, din munte
scîrnă de aur și lături de-argint,
o să-ți extrag din rînză amănunte
de te crucești! Să mor dacă te mint!
La șaptezeci de ani, orfan de mamă,
ai vrea să sugi și-acum. La țîța cui?!
Poate c-ai să agăți o panaramă
să-ți miluiască poftele din cui.
Poate că o să-ți tîrîi pe-o străduță
hoitu-mpănat cu bube și cu trînji,
visînd c-o să te calce o căruță
trasă de două iepe cu trei mînji.
Poate-o să intri într-o sinagogă
ca să te rogi fierbinte la haham,
acum, cînd ai ajuns un bou în vogă,
să te preschimbe, cușer, în salam.
Și pentru Goga să îi ceri iertare,
și pentru grozăvia de la Iași.
Dar ușa e zidită la intrare
și Domnul o să-ți zică: „Hai, fă pași,
că morții-s duși, istoria-i deșartă
și n-o s-o mai rescrii în veci de veci!
Comite numai artă pentru artă!
Retrage-te-n Bitolia, la beci!“
Vreți Corabia Nebunilor? Accesați www.mirceadinescu.ro
