Furtunile istoriei scot la iveală liderii, se zice. La noi, nădejdea s-a pus în furtunile mai mici, alea prezise de buletinul meteo. Vremea s-a tot străduit să le dea ocazii politicienilor noștri, dar degeaba. Au fost ninsori, vijelii, viituri, ploi torențiale, puhoaie de nămol, ba chiar cîteva mici tornade, și – nimic. Miniștrii s-au dus întotdeauna la fața locului ba pe tocuri, ba cu barca pneumatică, trasă de jandarmi prin apa pînă la genunchi, ba în cămașă Paul & Shark, ba în pantofi cu talpa roșie, cumpărați de la Milano. În afară de turnătorul Petrov, care s-a agitat în 2005 la Mărăcineni, nimeni n-a reușit să facă dintr-o inundație o trambulină politică.
Practic, i s-a lăsat drum liber lui Călin, acel CG11 care era cît pe ce să sucească gîtul democrației, după cum ne-a înștiințat CCR. Călin a suportat în tăcere prigoana judiciară pe care instituțiile au dezlănțuit-o împotriva lui și a pîndit momentul. A privit cu răbdare cerul știind că, într-o bună zi, de acolo îi va veni ajutorul. Iar Dumnezeu, pe care l-a slujit atît de bine luptînd bezmetic cu rațiunea, i-a îngăduit Sfîntului Ilie să-l ajute cu o răpăială zdravănă în Moldova. Au urmat, ca de obicei, situații de urgență și localități sinistrate.
Iar Călin și-a pus cizme de cauciuc și a încălecat pe ocazie. Suveraniștii l-au purtat prin sate, i-au amenajat filmarea și iată-l dînd noroiul la lopată așa cum nici un ministru n-a mai reușit pînă acum. Imaginea de om dintr-o bucată, sfințit de modestie și înălțat de martiraj, purtînd pe chip liniștea pe care doar extazul și sminteala o fac posibilă, a răvășit rețelele sociale. Călin a pus umărul, a mîngîiat sătenii, a umblat prin mulțime și a binecuvîntat, și-a pus la lucru enunțurile mistice în care știința, religia și istoria operează ca un grup infracțional organizat și fac pe față trafic de prostie.
Ce-l separă fundamental pe profetul din Izvorani de toți ceilalți vizitatori de cataclisme e calmul. Călin are o aură naturală, plutește cumva în seninătatea nebuniei. Înfățișarea lui e plăcută, vocea profundă, gesturile reținute, iar chipul seamănă izbitor cu al Căpitanului. De la Căpitan, de altfel, care organiza la vremea lui tabere de muncă, i-a venit ideea să-și suflece tricoul și să pună mîna pe unelte. Căpitanul nu s-a mulțumit să-l învețe cum să acționeze, ci și cum să vorbească. Împreună cu Mareșalul i-a dat atîtea fragmente de discurs public, încît aproape l-a băgat în pușcărie. Călin suferă acum urmările unor vorbitori pe care i-a admirat și i-a copiat fără să știm dacă el, în fond, e la fel de nemilos și nărăvaș ca ei. Dar cîștigul urmează să fie socotit la final, căci această epifanie legionară a mîngîiat fibra adîncă a suveraniștilor, a regăsit cromozomii furiei interbelice, cînd altă generație de daci avea de gînd să salveze țara omorînd evrei, comuniști, miniștri și profesori universitari.
Călin e azi Apostolul Georgescu, vestitorul noii împărății a imposturii patriotard-ortodoxe, propovăduind o evanghelie naționalist-violentă, tăvălită prin revanșă.
Dar valoarea lui electorală e în creștere. Atacat de instituții incompetente, el transformă urmărirea penală în asceză și merit. Transformă aiurelile scoase pe gură în profeții. Suferind, cîștigă masele. Tăcînd, se încarcă de încredere. E destul să se arate și mulțimile i se prosternează, îl venerează în temple clădite pe TikTok. Pînă și derbedeii care gravitează în jurul lui înțeleg valoarea politică a farsei și încep să creadă în el cu sinceritate. Nimeni pînă la el, cu excepția Căpitanului, n-a mai fost așa venerat în cercul exaltaților furioși, un cerc în creștere, ce tinde să-și extindă raza la limita amenințării statului.
Apostolul Georgescu e simptomul unui fenomen fără egal în mișcarea extremistă europeană, fiindcă își leagă esența de un individ charismatic, nu de ideile lui politice. Dragostea mulțimii are un liant emoțional, nu e doar atașamentul unui grup revoltat față de abuzul constituțional și de măsurile de austeritate. Enormitățile pe care le debitează „președintele nostru“ nu mai au nevoie de logică, sînt deja învățături, vorbe sfinte, repetate de credincioși, psalmi ai vieții viitoare.
Dacă pînă la urmă va fi băgat la pușcărie, Apostolul Georgescu va deveni martir, un fel de sfînt pus la cazne și aruncat la lei. Iar de aici încolo, ideile Căpitanului de dreptate și răfuială n-au decît să-și aleagă un alt figurant. Călin îl va veghea din icoana de la Rahova sau, după caz, din chilia controlului judiciar.
Între noi fie vorba, nașterea Apostolului Georgescu, vestitorul celei de-a doua veniri a Căpitanului, a beneficiat de serviciile multor generali, colonei și maiori, precum și ale irecuperabilei gîndiri de subofițer a liderilor politici. Chiar dacă prostia globală îi e maternitate, părinții politici trebuie căutați la PSD și PNL, partidele care i-au dat legitimitate și o bună parte din electorat.