Femei untoase, de întins pe pîine,
femei uscate în vreun tainic pod,
tînjesc și-acum amarnic să le rod
pe îndelete ca un tandru cîine.
Pe vremea telefoanelor cu fise
am investit în ele mult metal,
una era la Londra, pare-mi-se,
alta custode pe la Brukenthal.
Nu tanga, ci chiloți cu mînecuțe
mă îmbiau să vin cu sorcova
și cînd marcam în porțile drăguțe,
marcam chiar în Dinamo-Moscova.
Am cîștigat mai mult în deplasare
și am pierdut pe propriul meu teren.
Ce goluri le-am vîrît printre picioare!
Ce coarne am purtat, din os de ren!
Că nu degeaba se oftică unii,
ca maimuțoii în areopag,
că mi-am făcut din „moartea pasiunii“
cel mai rîvnit și cel mai falnic steag.
Le-aș aduna în șfichiuit de bice,
pe toate, la finală-n cimitir,
de nu cumva coana Euridice
o să mă-ntîmpine cu „Hai sictir!“.