Miza războiului politic dintre Iohannis și Dragnea e străvezie ca o sentință a Liviei Stanciu. Iohannis vrea să-l scoată pe Dragnea din peisaj. Fără Dragnea, din victoria PSD rămîne o guvernare la fel de slabă ca miniștrii ei, numai bună să facă praf planul de reduceri și pomeni care a fascinat electoratul.
Dar drumul de la dorință la idee e greu. Mintea profesorului de fizică a avut nevoie de meditații, iar catedrele de Optică și Acustică de la Universitatea “Ochiul și Timpanul” i le-au dat. Așa a fost respinsă Sevil Shhaideh, așa s-au întîrziat procedurile de numire a premierului, așa a fost acceptat Grindeanu prin sms, așa au apărut ordonanțele în presă, așa a ajuns președintele la ședința de guvern și în Piața Universității, așa s-a ajuns la referendum.
Lăsînd la o parte năucitoarea prostie a pesediștilor, există la Cotroceni o sală a hărților și un plan articulat, care și-a propus să transforme ficusul în plantă carnivoră.
Dacă Guvernul nu dă cele două ordonanțe, soarta PSD ajunge în mîinile lui Iohannis. O lege în Parlament sau o asumare a răspunderii Guvernului devin pești care se zbat pe masa de promulgare. Iohannis poate întîrzia promulgarea dincolo de termenele procesului Dragnea 2. În plus, pe toată durata întîrzierii, Iohannis ar culege simpatia publică ce decurge din stoparea grațierii.
Dragnea urmează să fie condamnat în cel de-al doilea proces, despre care nu se știe nimic clar, cu excepția sentinței. Și pe prima condamnare a lui Dragnea se văd amprentele puterii nealese, dar ăsta e modul în care sistemul își prinde adversarii de nas.
Dacă Dragnea e scos din schemă, PSD intră în epoca luptelor interne, în care baronii și acoperiții, adjuncții și trecătoarele vedete de talk-show se vor sugruma între ei pe faliile de rupere. Vor fi desprinderi, migrații, trădări, sciziuni. Sfătuitorii cu epoleți ai președintelui Iohannis vor ști să mîne o fracție a partidului spre ideea unui guvern de coaliție cu PNL, apoi spre opoziție. Cum? Statul modernizat își exprimă dorințele prin dosare.
Și astfel, la cîteva luni de la cea mai mare victorie din carieră, PSD nu numai că pierde guvernarea, dar își pierde viața. S-ar zice că, fără grațiere, e condamnat la moarte.
La rîndul lui, Iohannis, liderul cruntei înfrîngeri suferite de PNL, un personaj care aproape își pierduse ființa politică, devine singurul candidat al dreptei la prezidențialele din 2019.
Asta e, așadar, miza războiului. Ordonanțele în sine îl lasă pe Iohannis rece. Dacă i-ar fi păsat de Justiție, de penali și de corupți, s-ar fi sinucis de rușine numai citindu-și dosarele și declarațiile ANAF.
Ca de obicei, România se irosește în nimicuri, pierde timp, energie și ocazii. Orbecăie patetic într-un labirint justițiarist în vreme ce națiunile din jur formulează o viziune. Noi nu ne mai batem capul. Relațiile noastre cu viitorul au fost dintotdeauna reci. Ultima găină din aprozarul Europei e la locul ei.
Mai tare decat o ecografie 4D. Ce trist ca iar aveti dreptate……
„Ultima găină din aprozarul Europei e la locul ei.” e finalul unui articol dezvaluitor (cum se spune), de mare valoare literara (in primul rand ), articol in care e vorba si de Maretia Sa , care citeste solemn acum un discurs despre atributele (teoretice) ale justitiei, discurs parca scris de consilierii mai lemnosi ai lui base (chiar si „placerea” pe care a avut-o Maretia Sa cand a semnat decretele de numire ).
Neamtu` rezonabil nu exista. Heute mir morgen dir e la ordinea zilei…
Greșit. Acțiunile KWI plus ochiu și timpanu au scos la suprafață (cu metode discutabile, dqr asta este altceva) rahatul pe care românii refuzau să-l vadă.
Dacă acum, în zilele astea ești împotriva KWI, anul viitor s-ar putea să scrii doar noaptea, cu spray pe ziduri.
După restabilirea unui stat cât de cât funcțional da, se poate da cu KWI sau cu alții de toți pereții, în interiorul unui sistem care permite dezbaterile.
Te porți ca PNȚCD în anii 90, „noi suntem democrați, nu-i arestăm pe Iliescu și ai lui” iar ăia i-au mâncat de vii cu prima ocazie care s-a ivit.
Așa este și acum, Turcia sau Europa. Cu ce scrii astăzi, te apropii de Turcia.
ficusul a fost intotdeauna planta carnivora, spre surpriza ingrozita a mustelor proaste cazute in capcana. Oricine poate vedea deja carcasele insectelor care si-au luat-o dar nu conteaza, tu insista pe ideea cu Ficusul. Orice planta carnivora are nevoie de idioti utili care sa-i ameteasca victimele, mai ales cand tot ele platesc…
de ce sunt pomeni, oare nu e bugetul româniei , al întregului popor. oare ţara nu este proprietatea celor 23 milioane în mod egal(L.E.F). oare la război în ultimii 2000 ani pentru apărarea ţării au fost doar 15%,( miliardari şi clasa mijlocie) oare când vinzi apă, carbune, energie, teren, etc la străini sau la cetăţeni nu vinzi şi din partea celorlalti 85% care întâmplător nu produc plusvaloare. gândind că tara e a tuturor şi că poporul nu e chiriaş, au ajuns americanii să clădească SUA spre deosebire de america latină unde regele era proprietar şi poporul chiriaş.( gândiţi cam feudal)