Fusese exmatriculat vreo câțiva ani, înainte să ajungă în ciclul gimnazial. De anul trecut a fost reprimit în rândurile elevilor de la Școala Normală. Anii de stat pe tușă nu l-au făcut mai înțelept. Nici mai moderat ori spășit. Se crede același smardoi ca în școala primară, când le fura colegilor mâncarea din bancă și le dădea capace pe holurile clasei, fără ca cineva să crâcnească. Era un hăndrălău și nimeni nu avea curaj să riposteze.
Acum, când deja i-au dat deja primii muguri cărunți, umblă printre elevii Școlii Normale împănat de ură și resentiment. Cum și-au permis ei să-l exmatriculeze tocmai pe el? Pe el, care era smardoiul șef și-i proteja pe toți din școală. Nimeni n-a îndrăznit să se ia de cineva de la școala lui cât el a fost golanul principal. Doar el avea voie să-i caftească pe elevi, nimeni altcineva.
Într-o zi a vrut să-i fure unuia geaca, să o ia pur și simplu, în plină zi. A renunțat după ce l-au rugat toți cei din clasă. În altă zi l-a amenințat cu bătaia pe un alt coleg, fără vreun motiv anume. Așa avea el chef. Se plimba țanțoș pe holuri și se plângea mereu că școala nu-l merită. Școala care l-a dat afară și l-a primit înapoi nu se schimbase destul, așa cum ar fi vrut el. Le spunea tuturor că întoarcerea lui va face școala măreață din nou.
Avea o bască portocalie și ar fi vrut ca toți să poarte bască la fel. Începuse să umble pe la porțile altor școli, să-i amenințe pe unii și pe alții cu bătaia. O dată a intrat în clasă, în timpul orelor de curs, l-a scos afară pe un băiat și l-a caftit în văzul tuturor.
Mergea țanțoș prin curțile altor școli și urla în stânga și în dreapta că cine n-are bască o să o pățească. Îl luase la ochi pe un băiat mai zdravăn, unul care purta o altfel de bască. L-a chemat la el, dar în timp ce discutau a tăbărât pe el, împreună cu încă un coleg de la Școala Normală. Tot un copil cu probleme, ca și el. Au început să-i care pumni și picioare, numai că băiatul n-a cedat. S-a ridicat înapoi și a ripostat, le-a cărat și el câțiva pumni și picioare celor doi, după care le-a luat și banii de suc. Și basca cea portocalie.
Întors la Școala Normală, caftit și fără bască, continua să urle că el va face școala măreață din nou. Toți râdeau de el și nu înțelegea de ce. Îi amenința pe toți că-i bate, dar nu-l mai credea nimeni. Vă sparg, mâine să vă văd pe toți cu bască! – urla cât îl țineau rărunchii. Și toți râdeau. Nici măcar nu-și dăduse seama că nu mai are bască. Zile la rând se plimba prin curte, pe la porțile altor școli, și striga cât putea de tare: Toți să poarte bască așa cum e a mea! Dar el n-avea bască.
Legenda spune că și azi poate fi văzut un moș crăcănat și în baston, cum se plimbă pe străzi și urlă la lume să poarte bască așa cum e a lui. Și nimeni nu îl mai bagă în seamă. Nimeni nu mai ține măcar minte basca pe care n-o mai are.