Pîinea vrea ea de-acum să mă mănînce,
să-ntingă-n mine ca-ntr-o farfurie
și fiindcă n-am murit de tot, mă-mbie
să plec la sanatoriu, să scuip sînge.
Și ceasul își înghite limba flască,
și catedrala-și roade credincioșii,
văzînd cum m-au pictat pe steaguri roșii,
purtînd nu mărăcini pe cap, ci bască.
Secol religios – ciorap de damă
pe care chiar Malraux l-a scos din gură.
Mi-e dor de o valahă-njurătură
care te bagă înapoi în mamă.
Tatal Nostru care esti in dallas