Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În mahalalele istoriei

Sper că Andrei Pleșu n-a fost atît de naiv încît să-și închipuie că, scriind o carte despre îngeri, dracul va sta cu mîinile în sîn și îl va ierta. Cu atît mai mult cu cît, și înainte de ’89, Aghiuță l-a mai plesnit cu coada peste dește în clipa cînd își înmuia pana în azur.

Pe plaiurile noastre răsăritene, dracul n-a purtat pantofi cu scîrț ca-n Thomas Mann și nici nu s-a pisicit ca-n Moscova lui Bulgakov.

Chinuit de mahalagioaica Acrivița, fata lui Hagi Cănuță, Kir Ianulea a scăpat din menajeria lui Caragiale și nu s-a mai întors la Talpa Iadului, de vreme ce, în toamna anului 1988, Andrei Pleșu l-a auzit glăsuind în cabinetul tovarășului Bondrea.

În cadrul orei de înfierare și muștruluială că s-a înhăitat cu subsemnatul ca să-i punem lui Nea Nicu o scrisoare cu efect întîrziat sub noadă, Michiduță, cu penelul limbii de activist, l-a zugrăvit astfel: „Ești un mărăcine răsărit în grădina cu flori a comunismului!”. Și de atunci încoace, ghimpii săi au continuat să provoace alergii și cîinii mioritici să-i poarte cu ciudă ciulinii în coadă.

Și ca să scap eu însumi de povara unui adevăr ulcerat, aș aminti că, în primăvara lui ’89, înaintea exilului de la Tescani, Ucigă-l Toaca a mai grăit o dată, luînd în chirie limba dulce a lui Gabriel Liiceanu: „Știi cum ai greșit tu, Andrei? Închipuiește-ți că stînd noi aici, în curte la tine, și discutînd lucruri fundamentale, trece pe stradă golanul de Dinescu și tu te iei după el, lăsîndu-mă singur și mofluz, cu Critica raţiunii pure în brațe!”.

Greșind continuu, Andrei Pleșu a plătit continuu.

Ar fi nedrept totuși să-i punem dracului în cîrcă toate păcatele pe care atelierul lui de îngeri n-a reușit să le repare.

După ce Caragiale a demonstrat că mahalaua noastră, mîndră și românească, l-a putut umili pînă și pe agentul acoperit al Infernului, nu ne mai miră că unui artist înnăscut, care nu-și poate stăpîni inteligența subversivă, i se aruncă în cap, de la ferestrele unor televiziuni, zoaiele acestei lumi ieșite din țîțîni.

 

P.S. Pentru că ni s-au cam răcit cafelele de cînd nu ne-am mai văzut, așez în oglinda acestui text o poezie comisă întru prietenia noastră:

 

Cafea în cenuşa imperiului

În mahalalele istoriei, acolo-i mustul
şi fleica
zarul
ceasul fără limbă.
Acolo ţarul
e un fel de neica
nu donator de sînge ci de limfă
căci sfinte-s porcul, cocina şi teica
şi fotbalul, Măria Sa, augustul…
Acolo libertatea-i o prostie,
încurcă-lume
măcinînd degeaba.
E-o ţară cu miros de băcănie,
e-o închisoare bună pentru glume.
Tristeţe, facem tîrgul? – Bate laba!

Hai, intră cu fanfara-n labirint
să ieşi cu minotauru-n conserve.
Nu ştii că toate miturile mint?
Ce Sparta? Ce Atena? Ce Corint?
Hai, taie-o scurt şi vezi să nu te-observe.

Să crească marea?
Fie!
Nu şi preţul.
Pe datorie:
sarea
şi nutreţul.
Unde-i imperiul?
Dracul şi piperul
l-au înţărcat şi i-au legat buricul.
Cu tot cu apă l-au zvîrlit din scaldă.
Barbarii i-au făcut de mult safteaua.
Scurmă-i cenuşa, vezi dacă e caldă.
Pune ibricul.
Să ne bem cafeaua.

4 comentarii

  1. #1

    misto 🙂

  2. #2

    Nu mi-a placut poezia de fel. Din cauza scolii. Ea m-a invatat s-o urasc. Dar poeziile domnului Dinescu mereu m-au facut sa zambesc. Domne, daca e poet, sa scrie !

  3. #3

    Excelent!

  4. #4

    Super, maestre !!! merita cel putin un pahar de vin bun…nu? Sanatate!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.