Și dacă, vai, eroul chiar o să-și pape țara
friptă pe jarul nopții de-un piroman nebun ?!
Poate-ar fi fost mai bine să-și gîdile chitara
decît să care-n traistă, de la Pilat, săpun,
spre a-și spăla mîndria pătată de orgoliu
în turnul său de veghe, din fildeș subteran,
cînd nenăscuții fetuși ce-au supt din mame doliu
cîntă acum în corul lui Putină-Satan.
Actorul nu-nțelege că joacă într-o piesă
scrisă de-un Minnesänger cu mîna unui rus,
că n-o să poată scoate din foc altă Odessă,
numai ca să rămînă erou, într-un Larousse.
Făcînd un pact cu dracul chiar și Ștefan cel Mare
i-a sărutat papucul, cu false umilinți,
jucîndu-se de-a paiul, purtat de o vîltoare,
numai ca să-și salveze credința în părinți.
Cînd clopotele sfintei țestoase din Viena
vor fi din nou mișcate de-un virtual nebun,
aplaudați cu grijă, că se prăvale scena
și nu ne spală nimeni, că-i criză de săpun.