De o săptămână, imediat după vizita în SUA, președintele Iohannis a dispărut iar. Între 20 și 27 august, agenda sa publică nu conține absolut niciun eveniment. E ca și cum zborul transatlantic și întâlnirea cu Donald Trump l-au obosit atât de tare, încât s-a cerut imediat la odihnă, refacere și încărcarea bateriilor.
Klaus Iohannis și-a anunțat candidatura pentru un nou mandat prezidențial încă de anul trecut. Surprinzător nu a fost anunțul în sine, ci modul în care, după aceea, a ales să facă în continuare ceea ce știe el cel mai bine: nimic.
În ciuda impresiei generalizate în societatea românească, președintele nu este atât de lipsit de puteri constituționale. Dar un puturos căruia îi plac mai mult contemplarea și vacanțele va susține, mereu, că este îngrădit de legea fundamentală.
De când n-a mai participat Klaus Iohannis la o ședință de guvern? de doi ani și jumătate, din ianuarie 2017. De câte ori s-a întrunit CSAȚ anul acesta? Conform datelor de pe site-ul oficicial, o singură dată, la finalul lunii iulie. Anul trecut, CSAȚ s-a întrunit de cinci ori și tot așa. Ultimul raport de activitate al Consilului Suprem de Apărare al Țării este cel pentru anul 2015. Nu poți să nu te întrebi, totuși, cu ce-și umple omul ăsta timpul. Nu cel liber, ci orele de muncă.
De ce vrea Klaus Iohannis să fie președinte încă cinci ani? De ce a a vrut să fie președinte prima dată? Ce-l mână în luptă, care sunt resorturile care-l animă?
Singura, dar absolut singura realizare a acestui om, ca președinte de țară, este pactul prin care partidele aflate în parlament la începutul lui 2015 au acceptat ca România să aloce 2% din PIB armatei.
România educată, proiectul său, a ieșit o abureală lipsită de orice valoare practică. Proiectul de țară, pe care ni-l promitea acum mai bine de un an, încă nu există. Probabil va ieși cu el în campania electorală, după care, din nou, îl va uita pe vreo etajeră de la Cotroceni.
Președinți proști a mai avut țara asta și probabil o să mai aibă. Dar președinți atât de absenți, atât de inexistenți, cu lunile, parcă n-au mai fost.
Primul mandat al lui Klaus Iohannis va rămâne în istorie mai ales datorită unor guverne haotice. Altceva, probabil, nici cei mai meticuloși istorici nu vor găsi.
Și, atunci, de ce mai candidează Klaus Iohannis? Ca să nu ajungă Dăncilă președinte? Ăsta nu prea pare un motiv serios. Pentru ca Viorica Dăncilă să nu ajungă președintele Românieie este suficient să candideze oricine altcineva. Probabil și Funar are șanse mai mari, la o adică. Și, cu un brânci, nici Mihail Neamțu n-ar fi de lepădat.
Așadar, de ce vrea fostul primar al Sibiului un nou mandat?
Când va găsi el însuși un răspuns la această întrebare, probabil ne va spune și nouă.
Cum adica de ce ?! Pentru ca n-a putut fi presedinte de bloc- el stand la case-, pentru ca functia vine cu avantaje orgasmice, inclusiv cu aceea de a te c,, in capul miticilor, pentru ca poti dormi pe saturate in unul dintre palate fara a fi dibuit si nu in ultimul rand pentru a-i dovedi adoratei ca la fiecare vizita conjugala vii cu alai de spp-isti care costa cat nu face\poate-el.